Undeva, între sinapsele calculatorului ale cărui clape bat în dimineţile solitare, ca un cântec al dragostei, se află duhul tău, eliberat de trup şi una cu rândurile pe care mi le dictezi în vis, asemeni unei îmbrăţişări din care mă desprind, înlăcrimat. Căci nu în mormântul bătut de vânt şi […]
Dragostea de dincolo de moarte nu aşteaptă şi nu oferă consolare. Celor care speră ca timpul să le dăruiască împăcarea, ea nu le poate înfăţişa decât linia de valuri a mării ce nu cunoaşte odihnă. Dragostea de dincolo de moarte arde, până la capătul vieţii, în inimile celor care mai […]
Nu mi-am putut închipui niciodată aceste rânduri pe care mi le aduc dimineţile mele solitare, la fel cum nu mi-am putut închipui, niciodată, absenţa atroce din care ele se nasc, ca dintr-un adânc hrănit de dorul ce nu cunoaşte odihnă şi saţiu. Nu mi-am putut imagina niciodată cuvintele pe care […]
Şi toamna a devenit, în acest anotimp al doliului, visul ce creşte din materia nopţilor noastre: prelungă îmbrăţişare a dorului, ea ne dăruieşte, melancolic, ceea ce zilele vieţilor noastre nu ne mai pot acorda, asemeni unei consolări curgând din cerul palid arcuit deasupra rănii ce nu se închide. Şi toamna […]
Am intrat, amândoi,o dată cu moartea ta, în acel anotimp cehovian pe care îl presimţeam în clipele în care, înseninaţi, contemplam simplitatea graţioasă a grădinii unde ne aflasem , în cele din urmă, adăpost: privirea îndrăgostită pătrundea în intimitatea trecutului nostru, ca şi cum umbrele celor morţi s-ar fi confundat […]
Am căutat, în acest jurnal pe care îl scriu sub atingerea mâinilor tale, timbrul nostalgiei cu care să convoc, ca într-o elegie stângace, sunetele şi culorile unei lumi pierdute pe vecie: cuvintele tandre care se aştern în fereastra textului sunt asemeni unei cărări ce ne îndrumă afara din labirintul curgerii […]
În cele din urmă tot ceea ce a însemnat ceva în vieţile noastre intră, discret şi tandru, în acest jurnal ce creşte din dimineţile singuratice ale unui visător : anotimpuri şi voci, jocuri şi surâsuri, atingeri şi străzi, fotografii şi atingeri fugare. Din fragmente de cuvinte, din puncte de tăcere, […]
Nimic din ceea ce freamătă, tenace şi discret, în această a două viaţă care ne este dată prin dragostea de dincolo de moarte nu poate fi tradus folosind cuvintele zilei, după cum nici una dintre culorile ce străbate, spectral, visele noastre, nu poate înfrunta lumina teribilă a dimineţilor ce răsar, […]
De demult, atât de demult, pe vremea când ecranele digitale nu luminau privirile celor ce aleargă pe culoarele vegheate de lumina funerară a neonului translucid, vocile şi muzica se iveau din cutia de majestuoasă splendoare arhaică a unui aparat de radio gerufon : lemnul şi boxele vibrau, iar şcolarul şui […]
Şi poate că această tăcere a viselor noastre, în care ne adâncim ca într-o seară de toamnă, spre a uita răsăritul şi trecerea, este însăşi condiţia dragostei de dincolo de moarte: comuniune blândă, din care pasiunea interogaţiei a fost alungată de tandreţea atingerii ce urmează despărţirii şi dorului. Şi poate […]
