Şi am ajuns să ne regăsim, în acest anotimp al dragostei de dincolo de moarte, cu acelaşi firesc al tandreţii cu care mâinile noastre se regăseau, în clipele în care fericirea modestă urca până la noi, ca un flux delicat al oceanului în care aveam să ne cufundăm : orele […]
Şi am simţit, în vis, cum paginile pe care mâinile mele aveau să le transcrie se iveau din materia delicată şi nostalgică cu care noaptea îndrăgostită mă înconjura: fluxul de cuvinte şi de tăcere îşi căuta,tenace, calea prin care să se înfăţişeze celui care avea să urce spre ziuă, scafandru […]
Şi poate că am început să mor cu adevărat în clipa morţii tale: mai mult decât un flux al biologiei sterpe, tinereţea este o stare de claritate a timpului, o stare de curgere neîntreruptă de îndoiala ce sapă şi arde, o stare de frenezie a inimii ce se avântă spre […]
Acest jurnal al dragostei şi al despărţirii este o istorie a privirii: a acelei priviri care, despărţite de lumea concretă, ia în stăpânire domeniul de şoapte şi de mişcare al amintirii, spre a se cufunda în adâncul de uitare ale unei ape ce nu mai cunoaşte odihna. Pentru această privire […]
Din Moldova pe care am iubit-o, atât, nu mai rămâne, acum, decât pulberea delicată de amintiri care se aşterne pe cărţile ce dorm în biblioteca casei noastre. Din Moldova pe care am iubit-o, atât, nu mai supravieţuieşte decât un colţ modest de cimir, în a cărui odihnă lichidă se află […]
Şi este de ajuns să închid ochii pentru ca până la mine să ajungă, delicate şi prăfuite, sunetele unei case ce alunecă în toamnă: un Focşani al grădinilor, un Focşani al tulpinilor ce se arcuiesc,graţios, un Focşani al câinilor ce dormitează prin curţi şi al pisicilor temerare ce colindă străzile, […]
De demult, foarte de demult, într-o casă din Focşani adormind în tihnă de trandafiri şi meri, mâna sigură a unei tinere profesoare melancolice aşternea pe pagina de gardă a ediţiei din biblioteca pentru toţi a “Medelenilor” un ex-libris în care se putea ghici truda visătoare de anotimpuri. Literele se desenau […]
Nu am fost ceea ce unii ar fi putut numi, în vremea în care republica socialistă românia lumina peste pământul roditor cu razele ei din stemă, un elev model: imaginile de glorie şcolară au început să pălească, o dată cu înaintarea în liceu, spre a face loc efigiei mai degrabă […]
Se simte, adeseori, în visele mele, o adierea a morţii, ca şi cum aerul dintr-un alt culoar al lumii ar pătrunde până la mine, discret şi fragil. Se simte, adeseori, în visele mele, o adiere a morţii, de parcă toate duhurile care se adună în ele ar poposi, spre a […]
Să fie doliul pe care îl resimt şi pe care il traversez doar preludiul propriei mele morţi? Să fie doliul care se aşterne asupra vieţii mele, atâta cât a mai rămas, un interval al trecerii? Să fie doliul de care nu mă mai pot separa, ca de o umbră îngăduitoare […]
