Se simte, adeseori, în visele mele, o adierea a morţii, ca şi cum aerul dintr-un alt culoar al lumii ar pătrunde până la mine, discret şi fragil. Se simte, adeseori, în visele mele, o adiere a morţii, de parcă toate duhurile care se adună în ele ar poposi, spre a […]
Să fie doliul pe care îl resimt şi pe care il traversez doar preludiul propriei mele morţi? Să fie doliul care se aşterne asupra vieţii mele, atâta cât a mai rămas, un interval al trecerii? Să fie doliul de care nu mă mai pot separa, ca de o umbră îngăduitoare […]
„Gândirea unui om este înainte de toate propria sa nostalgie” Albert Camus A scrie despre nostalgie este fără îndoială un demers de mare complexitate și mai ales încărcat de componenta unei subiectivități firești. Subiectivă în primul rând pentru că acest concept reflectă o stare de […]
Nu mai simt parfumul de nuc atât de puternic. Odată cu trecerea anilor, nu-i mai numeri, nu îți mai simți parfumul. Sunt inundată de atâtea mirosuri, vise, senzații care nu sunt ale mele, dar le primesc și mi le însușesc cu drag. După o sută de ani, scârțâi din toate […]
Un jurnal al despărţirii este confruntarea cotidiană cu moartea şi cu solitudinea . Un jurnal al despărţirii este încercarea de a aduce spre ziuă tot ceea ce visele şi himerele îţi dăruiesc, ca materie stelară a nopţii. Un jurnal al despărţirii este încercarea de a consemna, zi după zi, dorinţa […]
A fost odată ca niciodată: toate poveştile, mai mult sau mai puţin stângace, au acelaşi început, iar istoria noastră nu poate porni decât din acest punct al amintirii ce trece în fotografia îngălbenită a nostalgiei. A fost odată ca niciodată şi totul se deschide în fereastra documentului, ca şi cum […]
În mașină cu motorul pornit. Dimineața târzie adusese o ceață deasă ca o pânză din mătase brută, parbrizul era plin de picături. Ea întârzia să apară, ca deobicei. Sau venise el mult prea devreme. Ce rost mai avea așteptarea, nu știa nici el. Nici așa, nici altcumva. Motorul torcea ca […]
“…the chance of no return” zice Chris Rea și eu nu sunt sigură că nu are dreptate, îl ascult și imaginile curg în ritmul melodiei… pare uneori un “river of no return”… eh, sigur, ca și cum întoarcerea ar fi posibilă, a “river”-ului vreau să zic! Bunica avea nişte cutii […]
Lui Mircea Mihăieș Titlul și dedicația Nostos (în greaca veche) – „întoarcere acasă”, căreia îi corespunde drept parangon* cuvântul nostalgie (din : „nostos”, întoarcere, revenire + „aluos”, suferință). *Termen literar, inexistent în DEX, împrumutat aici din franceză (cf. http://blog.legardemots.fr/post/2011/03/14/Parangon), cu sensul: „model prin excelemță, demn de a fi imitat” ; […]
Fotografiile vechi mă calmează, îmi dau un indescriptibil sentiment de securitate. Întorc fila unui album dolofan și, cu ochii pironiți în luciul pomeților de altădată, îmi încarc bateriile. Chestiile alea invizibile, unice, în felul lor. Bateriile vieții, care stau pitite în fiecare celulă a corpului meu. E ca și când […]
