Un jurnal al despărţirii este confruntarea cotidiană cu moartea şi cu solitudinea . Un jurnal al despărţirii este încercarea de a aduce spre ziuă tot ceea ce visele şi himerele îţi dăruiesc, ca materie stelară a nopţii. Un jurnal al despărţirii este încercarea de a consemna, zi după zi, dorinţa […]
A fost odată ca niciodată: toate poveştile, mai mult sau mai puţin stângace, au acelaşi început, iar istoria noastră nu poate porni decât din acest punct al amintirii ce trece în fotografia îngălbenită a nostalgiei. A fost odată ca niciodată şi totul se deschide în fereastra documentului, ca şi cum […]
În mașină cu motorul pornit. Dimineața târzie adusese o ceață deasă ca o pânză din mătase brută, parbrizul era plin de picături. Ea întârzia să apară, ca deobicei. Sau venise el mult prea devreme. Ce rost mai avea așteptarea, nu știa nici el. Nici așa, nici altcumva. Motorul torcea ca […]
“…the chance of no return” zice Chris Rea și eu nu sunt sigură că nu are dreptate, îl ascult și imaginile curg în ritmul melodiei… pare uneori un “river of no return”… eh, sigur, ca și cum întoarcerea ar fi posibilă, a “river”-ului vreau să zic! Bunica avea nişte cutii […]
Lui Mircea Mihăieș Titlul și dedicația Nostos (în greaca veche) – „întoarcere acasă”, căreia îi corespunde drept parangon* cuvântul nostalgie (din : „nostos”, întoarcere, revenire + „aluos”, suferință). *Termen literar, inexistent în DEX, împrumutat aici din franceză (cf. http://blog.legardemots.fr/post/2011/03/14/Parangon), cu sensul: „model prin excelemță, demn de a fi imitat” ; […]
Fotografiile vechi mă calmează, îmi dau un indescriptibil sentiment de securitate. Întorc fila unui album dolofan și, cu ochii pironiți în luciul pomeților de altădată, îmi încarc bateriile. Chestiile alea invizibile, unice, în felul lor. Bateriile vieții, care stau pitite în fiecare celulă a corpului meu. E ca și când […]
Când mă gândesc la anii copilăriei constat cu nostalgie că o părticică din mine a rămas întipărită în asfaltul umed și răcoros al străduțelor ce brăzdează Râmnicul Vâlcii. Acest oraș pitoresc de provincie este totodată prea mic pentru a fi străbătut cu mijloacele de transport în comun și suficient de […]
Dacă ar fi să scriu, aș scrie despre nesfârșita blândețe a duminicilor de vară în București, despre toate aceste străduțe care pornesc de acasă, din centru, în toate direcțiile, despre fațade pline de viță japoneză și mult mai rar de iederă, despre maiestuoase ruine, despre rame plesnind în căldura amiezii, […]
m-am întors acasă şi am regăsit prunul pe care l-am pus în pământ la 12 ani e o rasă pitică fiindcă nu-i mult mai mare decât era atunci dar bunica îmi spune că vara se umple de prune chiar dacă mărunte ca nişte măsline ar fi bune pentru […]
A doua carte de la Vama Veche – chiar e aşa, a doua carte scrisă de domnul Cristian Pepino şi dedicată memoriei afective a unui loc special pentru vacanţe înainte de 1989 (despre prima, am scris aici: http://www.lapunkt.ro/2015/06/24/vama-veche-doimai-s-a-m-d-curs-introductiv/ ) – nu face nici revoluţie şi nici reformă în literatura română. […]
