Gimnastică de Halloween  

Sărbătoarea Halloween de la sfârșitul lui octombrie, foarte îndrăgită în Canada, a căzut anul acesta într-o marți. Și, cum povestisem deja, la rezidența de bătrâni, foarte aproape de locuința mea, unde urmez un curs de exerciții pentru prevenirea căzăturilor, care se ține marțea și vinerea, am fost rugată să vin la ora de exerciții costumată – oricât de sumar, eventual numai cu o pălărie –  pentru Halloween.

Am cumpărat în acest scop, de la un magazin de vechituri, niște mustăți autocolante și o pălărie neagră triunghiulară, cu margini aurii , nu chiar specifică pentru Halloween, ci probabil parte a unui costum de teatru.   

În ziua respectivă, am pus într-o sacoșă pălăria, mustățile și un șal negru cu mov, pregătindu-mă să mă duc la rezidență. Când să ies pe ușă, mă sună o prietenă. Mă întreabă ce fac, îi descriu ce am în sacoșă și ea spune că șalul trebuie să fie portocaliu, de culoarea dovlecilor. Avea dreptate. I-am spus că o mătură ar fi bună, dar era greu de transportat.

Ajunsă la rezidență, am intrat și, spre marea mea surpriză, în sala mare de la intrare erau așezați pe scaune sau fotolii rulante toți cei vreo 50 de rezidenți, unii cu mici pălărioare sau podoabe de Halloween pe ei, iar în fața lor, o divă profesionistă, rujată, vopsită și în mini-jupă, cânta șlagăre americane vechi. Avea voce groasă și picioare subțiri. Mai bine așa decât voce subțire și picioare groase, mi-am spus.

Eu nu eram costumată, m-am dus rapid în sala de exerciții, care era goală, mi-am pus mustața, șalul, pălăria și am găsit acolo, parcă plasată pentru mine, o mătură gri cu coadă roșie. Exact ce-mi trebuia.

Și, îmbrăcată în bandit și amenințând cu mătura, m-am dus și eu în sala mare, stând în picioare în spate de tot.

Câțiva din bătrâneii colegi de exreciții, când m-au văzut, au făcut semn și altora și toți s-au întors spre mine râzând. Cântăreața a observat și ea mișcarea spectatorilor și, ca să le atragă atenția, a trecut la un cântec de Elvis Prisley.

„Știați, zice ea, că Elvis a avut două nume? Îl chema și Elvis și Pelvis. Și, cum a zis asta a început un boogie-woogie de n-am putut rezista. Am început să dansez – cu mătura în mână – dând din șolduri și mimând că mă dor oasele, care, sincer vorbind, nu erau departe de a mă durea de-adevăratelea, nu dansasem de multișor!

HLW2Când m-a văzut cântăreața, însuflețită de succesul ei, a arătat spre mine, și în acel moment toți bătrâneii s-au animat, întors spre mine, care eram în spatele sălii și au început să bată din palme în ritmul muzicii. Moment de mare bucurie pe ei, mai ales pe colegii de exerciții, care mă știu de om cvasi-serios.  S-au adunat din fericire și toate angajatele care servesc masa, una din ele chiar mi-a adus apă, că eu cu dansul eram cum eram, dar cu respirația mai greu.

Tot în spate stătea și șefa stabilimentului. Am întrebat-o dacă se mai face gimnastica obisnuită, a spus că nu crede. Am fost invitată să stau jos, dar, cum exrecițiile nu se mai făceau, mi-am spus că încă un pic de bâțâială nu-mi strică.

Și așa a mai trecut vremea, eu am revenit în sala de exerciții, mi-am scos podoabele – după ce antrenoarea mi-a făcut câteva poze în care eu m-am strâmbat ca să par cât mai fioroasă – și, cum se făcuse deja ora la care exercițiile se terminau, tocmai mă pregăteam să plec, când una din femeile care serveau acolo m-a întrebat:

„Doamnă, când vă mutați la noi?”

„N-am nevoie să mă mut aici, am răspuns, locuința mea e la o distanță de 4 minute de condus mașina. ”                   

Atunci, altă femeie, bine dispusă după ce văzuse și se distrase râzând copios la strâmbăturile mele fioroase din timpul ședinței fotografice din sala de exerciții, mi-a replicat:

„Păi dacă vă mutați la noi, scăpați de condus”.

La plecare am străbătut sala unde erau așezați rezidenții. Unii își scoseseră podoabele, cântăreața terminase programul și plecase. Când am trecut printre bătrânei, unii s-au ridicat să-mi dea mâna. Ochii le străluceau, figura era zâmbitoare. Pentru mine, bucuria lor spontană a fost adevărata mea sărbătoare.

HLW3

desene de Adelaida Mateescu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *