John Ashbery
Dar ce să înțeleagă cititorul din asta?
Un lac de durere, o absență
Poate duce la o mare care se deschide? Dă o raită
Și uită-te cum secolele încep să se prăbușească
Unul într-altul, ca podelele unei clădiri în flăcări,
Până ajungem în după-amiaza asta:
Cuvintele acelea puține, delicioase,
Întinse ca gemul pe-o felie de pâine
Nu contează, și nici umbra.
Am trecut prin istorie hulind
Și nimic nu ne-a rănit, nimic nu poate.
Dar atenție la tandrețea monstruoasă, căci din ea
Aceleași memorii strivitoare apar. Realitatea pune stăpânire pe mreajă
Lăsând-o cenușă. Totuși, viața personală,
Viața interioară este cea care ne dă de gândit.
Restul este doar dramă.
Între timp, combinațiile fiecărei împrejurări extensibile
Ale vieților noastre continuă să șuiere ca frunzele verzi
La marginea unei păduri. O luptă înăuntru și în afară, cât ține ziua întreagă.
Nu acesta este fundalul, noi suntem fundalul,
Afară, privind înspre în afară. Surprizele pe care ni le oferă istoria
Sunt nimic în comparație cu șocul pe care îl primim
Unii de la alții, deși timpul încă poartă
Culorile ticăloșiei și ale melancoliei. Cu toate că
Ne este cu câteva mărimi mai mare, viata încă are stil,
Și e țesută din lucruri care nu s-au întâmplat vreodată
cu cele deja întâmplate, astel că o stare supraviețuiește
Acolo unde viața și moartea n-au putut. Fă-o dulce din nou!
John Ashbery
But What Is the Reader To Make of This?
A lake of pain, an absence
Leading to a flowering sea? Give it a quarter-turn
And watch the centuries begin to collapse
Through each other, like floors in a burning building,
Until we get to this afternoon:
Those delicious few words spread around like jam
Don’t matter, nor does the shadow.
We have lived blasphemously in history
And nothing has hurt us or can.
But beware of the monstrous tenderness, for out of it
The same blunt archives loom. Facts seize hold of the web
And leave it ash. Still, it is the personal,
Interior life that gives us something to think about.
The rest is only drama.
Meanwhile the combinations of every extendable circumstance
In our lives continue to blow against it like new leaves
At the edge of a forest a battle rages in and out of
For a whole day. It’s not the background, we’re the background,
On the outside looking out. The surprises history has
For us are nothing compared to the shock we get
From each other, though time still wears
The colors of meanness and melancholy, and the general life
Is still many sizes too big, yet
Has style, woven of things that never happened
With those that did, so that a mood survives
Where life and death never could. Make it sweet again!
