TRANSATLANTIC – E. Ethelbert Miller, Întrecând măsura

 

E. Ethelbert Miller

Întrecând măsura

 

 

Stând la masă cu tine

mă gândesc la vremea când prietenia noastră

a descins din munți.

Era o zi rece și minerii

nu plecaseră la serviciu.

 

Rupi un fursec în jumătate așa cum ai frânge o pâine

Amândoi avem nevoie de această împărtășire acum.

Ceea ce se fărâmițează sunt amintirile.

Părul tău cărunt tuns scurt. mă întrebi dacă am observat

 

Cum să-ți spun că Bolivia va fi mereu

frumoasă și tot ceea ce observ ești tu

da, tu ești. Șervețelele noastre împăturite în mâini.

Împăturite de parcă întâlnirea noastră de-acum ar fi o rugăciune.

 

Oare ți-am spus vreodată că ochii tăi sunt o hartă

și m-aș pierde dacă vreodată i-ai întoarce de la mine

 

Eugene Ethelbert Miller (n. 1950) poet american, profesor, activist literar, autor a treisprezece volume de poezie, două de memorii și editor a câtorva volume de antologie de poezie. S-a născut în Bronx, New York și a absolvit  Universtitatea Harvard în 1972, la aceeași universitate deținând, pentru mai bine de 40 de ani, titlul de director al Centrului de studii African- American Resource Center, începând cu 1974.  Printre volumele sale de poezii amintim: How We Sleep on the Nights We Don’t Make Love (Curbstone Press, 2004); Buddha Weeping in Winter (Red Dragonfly Press, 2001); Whispers, Secrets, and Promises (Black Classic Press, 1998); și First Light: New and Selected Poems (Black Classic Press, 1994).   Miller a predat la diverse universități americane și este câștigătorul a numeroase premii și distincții literare, în 1996 primind titlul onorific de Doctor în Literatură din partea Universității Emory & Henry College. A fost editor al revistei Poet Lore cea mai veche revistă de poezie din Statele Unite.

 

 

E. Ethelbert Miller

Crossing the line

 

Sitting across the table from you

I think back to when our friendship

came down from the mountains.

It was a cold day and the miners

had not left for work.

 

You break a cookie in half like bread

and this sharing is what we both now need.

That which breaks into crumbs are memories.

Your gray hair cut short and you ask if I notice.

 

How can I tell you that Bolivia will always be

beautiful and everything I notice is you

and yes is you. Our napkins folded in our hands.

Folded as if our meeting now is prayer.

 

Did I ever tell you that your eyes are a map

and I would lose myself if you ever turned away

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *