E. Ethelbert Miller
Întrecând măsura
Stând la masă cu tine
mă gândesc la vremea când prietenia noastră
a descins din munți.
Era o zi rece și minerii
nu plecaseră la serviciu.
Rupi un fursec în jumătate așa cum ai frânge o pâine
Amândoi avem nevoie de această împărtășire acum.
Ceea ce se fărâmițează sunt amintirile.
Părul tău cărunt tuns scurt. mă întrebi dacă am observat
Cum să-ți spun că Bolivia va fi mereu
frumoasă și tot ceea ce observ ești tu
da, tu ești. Șervețelele noastre împăturite în mâini.
Împăturite de parcă întâlnirea noastră de-acum ar fi o rugăciune.
Oare ți-am spus vreodată că ochii tăi sunt o hartă
și m-aș pierde dacă vreodată i-ai întoarce de la mine
Eugene Ethelbert Miller (n. 1950) poet american, profesor, activist literar, autor a treisprezece volume de poezie, două de memorii și editor a câtorva volume de antologie de poezie. S-a născut în Bronx, New York și a absolvit Universtitatea Harvard în 1972, la aceeași universitate deținând, pentru mai bine de 40 de ani, titlul de director al Centrului de studii African- American Resource Center, începând cu 1974. Printre volumele sale de poezii amintim: How We Sleep on the Nights We Don’t Make Love (Curbstone Press, 2004); Buddha Weeping in Winter (Red Dragonfly Press, 2001); Whispers, Secrets, and Promises (Black Classic Press, 1998); și First Light: New and Selected Poems (Black Classic Press, 1994). Miller a predat la diverse universități americane și este câștigătorul a numeroase premii și distincții literare, în 1996 primind titlul onorific de Doctor în Literatură din partea Universității Emory & Henry College. A fost editor al revistei Poet Lore cea mai veche revistă de poezie din Statele Unite.
E. Ethelbert Miller
Crossing the line
Sitting across the table from you
I think back to when our friendship
came down from the mountains.
It was a cold day and the miners
had not left for work.
You break a cookie in half like bread
and this sharing is what we both now need.
That which breaks into crumbs are memories.
Your gray hair cut short and you ask if I notice.
How can I tell you that Bolivia will always be
beautiful and everything I notice is you
and yes is you. Our napkins folded in our hands.
Folded as if our meeting now is prayer.
Did I ever tell you that your eyes are a map
and I would lose myself if you ever turned away
