Pozitivismul optimist

În general, dar și în particular, în ultima vreme pendulăm – cu sau fără voie – între optimismul necesar totuși unei viețuiri decente și bălăcăreala cu iz politico-mediatic dusă până la penibil, chiar incredibil. Mai cu seamă cele legate de Centenar au relevat o incultură politică, mediatică și civică regretabilă, dar de neocolit, specifică probabil.

La prima cercetare nepolitologică și nejurnalistică, adică dorită de bun simț, vom constata că în fapt pe lângă limba pe care  continuăm să o rostim, adică latina secolului XXI, îi continuăm pe antecesorii romani și în altele, nu neapărat bune – după cum scriam și în alte dăți, tocmai în asta constând complexitatea lor ca model –  dar existente de când lumea civilizată. Iată de ce a te da de ceasul morții gazetărești sau politico-patriotice în fața realității naționale, pentru că așa te stipendiază cineva să o faci sau nu te duce ticăloșia mentală mai mult, fără a aduce nimic bun, e dovadă de fariseism, iar faptul că majoritatea e sătulă de analize și mese rotunde –  fie și pătrate – nu probează prostia majoritară cum impertinent sugerează marii guru ai spiritului românesc contemporan, ci un anumit grad de sațietate dusă până la îngrețoșare, posibil vomă socială; nu vreau să insinuez că se debitează doar inepții, ci faptul că unde e multă minte e și multă malițiozitate, nu neapărat doar prostie, căci avertizează Sfântul Grigore cel Mare „ ai dat de miere, mănâncă atât cât să-ți fie bine ca nu cumva, ghiftuit, să o vomiți. Căci și în privința dulceții inteligenței, cel care dorește să mănânce dincolo de cât cuprinde, vomită tot ceea ce a băgat în viscere.”

Ca să nu credem că Patria se prăbușește atât de lesne precum o arată zi de zi, seară de seară feluriții noștri băgători de seamă, să vedem cum stătea Roma la un moment dat și ce mesaj avea spiritualitatea romană reprezentată de Horatius cu ocazia Sărbătorilor seculare ulterioare, centenare deci.

Supărat pe conducători, pe politicieni adică, poetul constată adresându-se Poporului roman (aici putem pune â în loc de a și ne avem…  pe noi): „iată, iar un rând de oameni care-n luptele civile/ se zdrobește, Roma (aici putem adăuga –nia) cade însăși sub puterea sa”; e desigur o presupunere a poetului, care însă poate deveni cruntă realitate în măsura în care chiar dacă nu ai fost anihilat de istorie până atunci, poți ajunge rău lăsându-te condus de „rasa făr de lege, blestemată”, chiar dacă sunt ai tăi, sau tocmai de aceea.

Soluția propusă de poet, deși e evident că nu avea de gând să o pună în practică, este cea atât de proprie din păcate românilor, anume părăsirea Patriei; desigur, catastrofic ca toate spiritele lirice, Horatius, căutând totuși soluții „ce-ar fi mai bine pentru a vă apăra”(?), ajunge la surprinzătoarea concluzie îmbrățișată de (din păcate) milioane de români postrevoluționari, anume „eu, mai bun decât aceasta nu cred altceva să fie: adică…/ să pornim cu toții unde pașii ne vor duce,/ unde ne-or chema pe valuri Notus, Africul cel crunt ”. Că nici el nu e foarte convins de îndemnul pe care îl dă, o dovedește starea de dubiu în care apare apoi interogația deloc poetică, ci foarte directă „Așa-i bine? Ori mai bune sfaturi altul ne aduce?”. Se pare că nu. Pe moment.

Desigur că furia poetică nu trebuie confundată cu analizele și nici nu trebuie urmată ci doar lecturată spre meditație; altminteri nu pot să nu-l citez pe un alt mare patriot,  poet supărat și el la un moment dat și care ne îndemna „să ne mutăm în altă țară” pentru că la noi „e-atâta jale-n casă”; e Octavian Goga care, nu numai că nu s-a mutat aiurea dar a fundamentat anul nașterii Țării pe care am centenat-O. Nu pot să nu mă întreb, inutil de-acum, ce ar fi fost dacă, urmând glorioasa pildă a casei regale și a patrioticului guvern al Patriei în timpul primului război mondial, întreaga Țară s-ar fi refugiat??? Pe viitor (iarăși romanul) „pământu-i fi-va iarăși un sălaș al fiarelor”. Și totuși a rămas în capitală un politician: Titu Maiorescu (unul rasat).

O soluție ar fi pentru vremurile noastre și anume emigrarea clasei politice (se vor găsi alții,  fără probleme) în masă, în avion, în autocare, mai ales că un precedent, fie și anecdotic, există deja; cert am asista chiar la mult dorita întoarcere a românilor plecați (aproape) definitiv;   se zvonea cu mulți ani în urmă că supărat pe românii care cereau plecarea definitivă din Țară, cuplul Ceaușescu a decis să vadă la fața locului ce se întâmplă; ajunși la serviciul pașapoarte, cei doi au văzut o mulțime de oameni la coadă. Deodată lumea a început să plece în grabă; erau germani, evrei dar și români, majoritatea neoprotestanți cu relații transoceanice dar și ortodocși; nedumerit și intrigat Ceaușescu îl întreabă pe unul dintre ultimii codași în curs de plecare „dar de ce plecați fără să vă fi ridicat pașapoartele???”; răspunsul a fost unul clar: „Păi, văzându-vă aici cu tovarășa, ne-am gândit că dacă dumneavoastră plecați, noi rămânem…”.

Deci, după cum sugeram, Patria nu piere așa ușor, oricum nu pe baza unor palavre ieftine și psihotice. Horatius și Goga atrag doar atenția, evident cu nerv poetic. Nu doar ardeleanul nostru a fost convingător prin ceea ce a făcut; romanul, după ce i-a trecut supărarea, dând de conducătorii pe care îi merita Roma, Imperiul și venind Sărbătoarea centenară (dar nu prima) a Romei, își vede astfel Patria: „Pacea și Credința și Sfiiciunea/ și Onoarea, dusa demult Virtute/ iarăși vin, Belșugu-și arată cornul/ plin cu de toate”. (Carmen saeculare – Cântul… centenarului).

Iar în final dar nu la urmă, pentru cetățean definitorie trebuie să fie „nădejdea cea bună ce-o iau acasă” cum spune același roman; bine ar fi să putem înlocui și aici a cu â.

Spre a nu fi suspectat de un pozitivism debordant, tributar magiei Crăciunului și Noului An și, mai mult pentru a nu-mi fi pus sub semnul întrebării demonul etimologiei pornind de la titlu –  în ideea că pozitivismul nu poate fi decât optimist – pentru că aminteam de analize, să nu uităm că poate exista și un pozitivism pesimist atunci când ele ies pozitive; pulmonar sau sanguin.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *