În afara însemnărilor din Kochbuch, nepoata babei Buba mai găsi în șifonierul din dormitor un caiet dictando cu patruzeci de pagini, albastru la origine, gălbejit acum; pe copertă se mai putea descifra inscripția aproape ștearsă Însemnările mele din excursie. Caietul precis nu mai fusese răsfoit tare de mult timp, căci era pus într-o cutie de pantofi, iar peste el o pereche de sandale ieșite din modă de cel puțin douăzeci de ani; mai mult chiar, când îl deschise spre a-l răsfoi, unele foi începură să zboare parcă desprinse dintr-o altă lume.
Pe prima pagină se putea citi: „tovarășa dirigintă ne-a promis că la încheierea clasei a șaptea vom merge într-o excursie. N-am mai fost niciodată așa că sunt nerăbdătoare.”
Nepoata se aștepta să găsească amănunțite și felurite însemnări specifice unei fete de paișpe-cinșpe ani care nu mai ieșise în lumea largă, dar, surprinzător, erau doar două pagini și acelea de-a dreptul bizare prin conținut. Le citi de vreo trei ori rămânând la concluzia că, da, vecinii avuseseră dreptate când, la moartea mătușii îi dăduseră de înțeles că Buba fusese cel puțin ciudată, chiar ciudoasă.
Adică nu se aștepta să găsească așa ceva scris de cea dispărută de curând: „am mers cu tovarășa într-un oraș mare numit …” (urma o ștersătură evidentă, de parcă tinerei nici nu-i păsa de numele locului, ci de cu totul altceva, după cum se va vedea); „acolo am văzut muzee și ne-am plimbat pe străzi vechi foarte frumoase dar triste; un tovarăș de la muzeul mare ne explica despre cele mai vechi clădiri dar eu nu prea îl ascultam pentru că mă gândeam oare cum erau locuitorii de pe vremuri, oare unde sunt acum, desigur nu mai sunt că dincolo de aici nu există nimic. Cel mai mult mi-a plăcut la o biserică mare și foarte veche în care se păstrează morminte vechi, adică plăcile de pe ele. Era acolo un domn, că era din biserică, foarte serios, îmbrăcat în negru; a început să ne explice despre inscripțiile care, spunea el, sunt în latină; știam ceva despre limba asta de la Istoria Patriei; ceilalți erau deja aproape afară, când eu am observat că am rămas în urmă la mormântul despre care ni s-a spus că era al unei fete de douăzeci de ani și care murise „neprihănită”, cum spusese domnul, adică nu cunoscuse bărbat, așa că, ajungând în cer, după înmormântare primise numele de „logodnica din cer”; am fost atât de emoționată încât l-am întrebat direct pe povestitor „dar care cuvinte înseamnă asta?”, iar el, cred că mirat de curiozitatea mea, mi-a arătat cioplit în piatră sponsa caelestis; abia am așteptat să îmi notez. Tovarășa s-a întors după mine cam supărată că am rămas în urmă și mi-a spus „dragă, nu poți să rămâi uitându-te la niște pietre în care nu mai crede azi nimeni și niște inscripții fără înțeles”.
M-am întristat dar nu am spus nimic și trebuie să scriu aici că nu știu dacă a fost sinceră sau a spus asta de frică să nu povestească unii acasă că ne-a dus și la o biserică; și cred că nu a fost sinceră pentru că și mama ei are tot așa o placă la cimitirul din Mehala, lângă mormântul tatălui meu.
Aici se termină însemnările elevei… la întoarcerea din excursia de încheiere a clasei a șaptea. Rândurile astea să nu le citească nimeni, pentru că nu le va înțelege”.
În ciuda avertismentului vechi de câteva decenii, nepoata insistă în a reciti dar fără a-și pune problema ce ar trebui înțeles; i se păru o lectură întâmplătoare și fără semnificație, așa că aruncă la hârtii vechi caietul, după care, deși era vară, le dădu foc în soba cu cuptor VESTA din bucătărie. În timp ce însemnările ardeau sfârâind de uscăciunea hârtiei vechi, nepoata gândi că măcar așa într-adevăr nu le va citi nimeni. Ea le și uitase căci cu adevărat nu le înțelese.
După înmormântare, Buba avusese o senzație de trezire care o intriga, prima întrebare pe care și-o pusese în gând fiind „da n-oi fi murit, ce să fie???, ce fac eștia cu mine???”; era atât de intrigată că nici nu vedea ce e în jurul ei; trecea câte un măhăleanț la care îi citise înainte de a-l ajuta să „treacă”, fiind una din faptele ei în care nu crezuse niciodată; ajunse într-un loc luminos, de fapt foarte luminos în capăt, ceea ce o făcu să-și spună că „aici trăbă că îs ei mari așa că dacă tăt am ajuns aici îi cred… că n –am încotro… ”
Își impuse fără probleme să nu simtă nimic, amintindu-și că Gheorghe, popa Ghiță adică tot vorbea de faptul că acolo, deci unde se afla ea acum, nu simți nici dureri nici bucurii, „si-atunci ce altceva să simți? Nimic”.
Nu avea nici un dubiu că, indiferent de ceea ce crezuse ea o viață întreagă, adică nu voise să creadă, se afla totuși în fața Atotputernicului. Era așa cum se și cuvenea, gândi ea, adică Măreț și dincolo de vârstă, adică de timp. Cu pragmatismul care o caracterizase în lumea pământeană și pe care îl adusese cu ea Sus – s-ar putea și ca pe un păcat după cum avea să se adeverească – Buba cugetă doar atât „na, ce-o să-m facă pântu tot ce-o fost jos???”
Lângă Atotputernicul ședea un tânăr frumos, foarte frumos după aprecierea critică a Bubei, mult mai frumos decât pe pereții bisericii lui Ghiță, sau a lui Nikolaus, sau „a lu sârbu”. Își dădu seama imediat „esta trăbă că îi Iisus, al Lui…” Nu putu să nu observe că Tânărul avea o anume tristețe pe chip, adâncă, dureroasă… Cu spiritu-i realist și continuând să nu cadă pradă vreunui sentiment, nici măcar fricii, mai ales că acum era deasupra oamenilor de rând, Buba gândi că tristețea Tânărului se poate explica prin una din două: fie e o eternă resimțire pentru că L-a vândut Tatăl Său la oameni, fie – dacă tot așa a fost hotărât să fie – e un regret pentru că, privind de Sus, vedea că degeaba L-au întins pe cruce, că omenirea tot așa a rămas. După acest gând, Buba parcă totuși începea să simtă; o durere, o tristețe, întrebându-se ca niciodată „de ce?”
Tot ceea ce gândea și începuse să simtă fu întrerupt de vocea Atotputernicului, care nu era nicidecum ca un tunet amenințător ci imparțială și mijlocie așa cum se cuvenea s-o aibă Cel în fața căruia oricum nu se mai putea schimba nimic, gândi și Buba.
Atotputernicul îi spuse : „pentru tine nu am nici un loc”. După care tăcu din nou. Dar, cum nimeni nu putea fi trimis înapoi, adăugă fără convingere „poate îți găsește Petru vreun loc…”.
Dar Buba, nu numai că nu disperă, mai ales că nici nu sperase să ajungă vreodată atât de Sus; îi veni în minte cea mai frumoasă întâmplare a vieții ei, deși fusese și aceea în vis; își aminti brusc de noaptea în care, îmbrăcată în haine de mireasă sau logodnică întâi, se drăgălise cu Luminel, frumosul cu cap de țap și papion roșu cu picățele negre, care o săruta pătimaș făcând-o să se înalțe până în tavanul dormitorului ei, o mângâia cu strălucitoarele lui copite mici, șoptindu-i cuvinte pe care nu avea să le mai audă niciodată; dimineața, așternutul deși era gol, păstra urmele îmbinatei logodne nunți din vis; nu numai că nu i se părea un păcat să gândească așa tocmai acolo Sus, mai ales că nu credea în păcate, dar era convinsă că un loc aparte trebuie să i se atribuie și Acolo, așa cum și în Mehala fusese Baba Buba și nu oricine.
Ea știa foarte bine că în fapt rămăsese „neprihănită” – cum spusese domnul în negru din vechea biserică de odinioară – după întâlnirea din vis. După zeci de ani își aminti acolo Sus, în fața Atotputernicului, de fata moartă acum cinci sute de ani, de inscripția cioplită în piatră și pe care o reținuse doar în traducere deși o notase în original. Și spuse cu convingere:
„Da Atotputernice, aș putea să fiu logodnica dîn ceruri, neprihănită cum îs, că locul dîn stânga Tea îi atât dă gol șî trist…”.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
