La Mall

Mersul „La Mall” este o eficientă formă de agrement: în orașele în care vara temperaturile ating peste 40 de grade și iarna minus 40, cum e cazul în Toronto, un mall te adăpostește de intemperii și, pe de altă parte, mai mult de jumătate din populația globului, adică femeile, sunt încântate să shopping.

La Mall 1aÎn cazul meu, mersul la mall se face numai la nevoie. Dacă trebuie să cumpăr un produs care se găsește doar într-un anume loc, n-am încotro și mă duc. Ceea ce am și făcut recent, când mi-a trebuit un cadou pentru cineva. Nu frecventasem în ultima vreme mall-ul căutat, dar m-am uitat pe Google și am văzut că magazinul respectiv era încă în mall.

Ajunsă acolo și obișnuită fiind cu imensele panouri indicatoare care afișau harta mall-ului, ca să te orientezi spre magazinul căutat, am constatat că ele dispăruseră, iar în locul lor erau alte panouri care dădeau numărul de telefon la care să suni pentru informații de pe mobilul tău cel deștept (telefoane publice nu mai există de mult!).

La Mall 2aCum aveam probleme cu vocea, n-am sunat ci m-am îndreptat spre chioșcul de informații, unde știam că era un angajat care te lămurea direct. Dar chioșcul dispăruse și în locul lui era un ecran digital pe care, dacă butonai în partea de jos numele magazinului, obțineai direcția. Am încercat să introduc numele magazinului, dar l-am scris greșit. În plus, nu era nicio tastă enter, așa că am tot așteptat și, neavand pe nimeni în jur ca să mă ajute și neprimind niciun răspuns de la ecran, am trecut la o nouă strategie: folosirea GPS-ului. Am căutat pe Google (bun i-phonul ăsta, mi-am spus!) și am văzut numele corect al magazinului, dar nu m-am mai întors la panou, am trecut la folosirea GPS-ului. Mergeam ȋn direcția indicată, când, la un moment dat mi-a arătat că mai aveam numai 5 minute, iar după ce am mai mers un minut mi-a indicat că mai aveam 15 minute.  Greșisem direcția?

M-am mai învârtit cu GPS-ul care îmi arăta ba că mai aveam 3 minute, ba o schimba în 20 de minute și atunci mi-am aminitit de ce auzisem despre GPS: unori se dezorientează în interiorul clădirilor, dacă satelitul de care e legat nu vede bine. M-am întors deci la panoul digital. Acum știam numele exact al magazinului, dar era coadă! Când mi-a venit rândul, am butonat, am întrebat persoana din spatele meu unde e funcțiunea enter, un tânăr vlajgan înalt și gras mi-a spus, cu aerul cel mai normal, că nu există enter, apeși oriunde pe ecran. M-am executat și am obținut, în fine, direcția. Am plecat, repetându-mi în cap imaginea de pe ecran!

În drum, m-a oprit o tinerică ținând niște căști audio în mâna: „Nu doriți să intrați să vedeți în virtual cum va arăta noul magazin care se va deschide în curând?” M-am scuzat și m-am îndepărtat cât am putut de repede: să n-aud de realitate virtuală!

Parcurgând aleile și negăsind magazinul, am zărit pe culoar un angajat mai în vârstă, care spăla dușumeaua. M-am apropiat de el, întrebându-l dacă știe unde e magazinul pe care-l căutam. „Sigur, mi-a răspuns el, e după colț, mergeți câțiva metri și cotiți la dreapta”.

Am găsit magazinul! Mi-am cumpărat cele dorite și, când m-am întors, am dat din nou de același angajat. M-am apropiat de el și i-am mulțumit, spunându-i că a fost singurul care m-a lămurit. Pe figura bătrânului s-a ivit un zâmbet larg: „Sunt fericit că v-am putut ajuta! Știți? De când s-a desființat personalul de la chioșcul de informații și hărțile s-au computerizat,  o mulțime de oameni îmi cer mie direcțiile. Lucrez aici de peste 30 de ani și niciodată nu m-am simțit atât de important! Să vă spun sincer, mai mult timp îmi petrec dând informații decât făcând curat.”

Când am ieșit din mall m-am întrebat: cum mă voi descurca rândul viitor, dacă și amabilul bătranel care face curat va fi înlocuit de un robot?

desene de Adelaida Mateescu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *