Isabel Allende – fragment de interviu

Azi, 2 august, este ziua de naștere a scriitoarei ISABEL ALLENDE. Prilej cu care LaPunkt îi spune, de la mare distanță geografică, dar cu multă căldură, La Mulți Ani!

Public, mai jos, un fragment dintr-un interviu pe care domnia sa a avut generozitatea să mi-l acorde, nu mai departe de zilele trecute – îi mulțumesc și public pentru aceasta.

Versiunea integrală a acestui dialog, în curînd. (C.Pătrășconiu)

De unde vin poveștile pe care le scrieți? Ce trebuie să se întâmple pentru ca lumea dvs interioară să poate trimite oamenilor aceste povești?

Lumea este plină de povești. Oricine are la îndemînă o poveste și marea majoritate a oamenilor chiar vor să o și spună. Așadar, îmi iau poveștile de la oameni, din propria mea viață, din amintiri, din experiențe, din obsesii; de asemenea, ele vin la mine, mijlocite de opere altor creatori – de film, de cărți, de fotografii, de piese. Surse de inspirație găsim peste tot. Cu toate acestea, poveștile cu care eu aleg să mă însoțesc sunt într-un mod special legate de mine – pentru că mai ating într-un fel adînc, mă forțează să gîndesc și să îmi exprim mai limpede propriile sentimente. Uneori, ele sunt cu mine, în mine de foarte mult timp și este ca și cum nu mi le pot scoate din minte pînă când nu le scriu.

Cum arată rutina zilnică a scrisului dumneavoastră?

Mă trezesc în jurul orei 6, dimineața. Am la îndemînă cafeaua mea și, de asemenea, merg la o plimbare cu câinele sau la sala de gimnastică. De obicei, încep să scriu aproximativ în jurul orei 9. Obișnuiesc să lucrez într-o cameră mică din podul casei mele, o cameră care are o fereastră cu vedere spre o lagună. Scriu, în medie, 6 pînă la 8 ore, momentele de scris fiind presărate cu scurte pauze pentru ceau sau, uneori, pentru (o altă) plimbare cu cîinele. Dragostea mea se întoarce acasă în jurul orei 16 – 17; și atunci gătim, vorbim, luăm cina împreună. La sfîrșitul unei săptămîni, nu obișnuiesc să lucrez; se poate întîmpla să o fac doar în situații în care mă aflu într-o etapă importantă a cărții, mai ales atunci cînd sunt, cu acțiunea și cu scrisul, spre finalul cărții. Și atunci ales să scriu și în week-end, pentru a nu întrerupe fluxul narațiunii – lucrez cîteva ore, dar numai în aceste condiții, și sîmbăta, și duminica.

PROFIL

ISABEL ALLENDE, nepoata fostului președinte chilian Salvador Allende, s-a născut pe 2 august 1942 la Lima, în Peru. Își petrece copilăria în Chile, iar în timpul dictaturii lui Pinochet se refugiază în Venezuela, unde rămâne timp de 15 ani și lucrează ca ziaristă. În 1982, primul ei roman, Casa spiritelor, are un succes fulminant și devine imediat bestseller internațional. În 1984 publică Despre dragoste și umbră, apoi Eva Luna (1987), Povestirile Evei Luna (1989) și Planul infinit (1991). În 1992, fiica scriitoarei, bolnavă de porfirie, moare. Următoarea ei carte, Paula (1994), îi este dedicată. De mult succes se bucură volumul Afrodita (1997), romanele Fiica norocului (1999) și Portret în sepia (2000), volumul de memorii Țara mea inventată (2003) și romanul Zorro (2005). În 2006 îi apare romanul Inés a sufletului meu, în 2007, volumul autobiografic Suma zilelor, în 2009, romanul Insula de sub mare, în 2011, Caietul Mayei, iar în 2012, volumul Dragoste. În 2014 vede lumina tiparului thrillerul Jocul RIPPER, în 2015, romanul Amantul japonez și, în 2017, Dincolo de iarnă. În 1994, statul francez i-a acordat titlul de Chevalière de l’Ordre des Arts et des Lettres, în 2004 a fost primită în American Academy of Arts and Letters, iar în 2014 i s-a decernat Presidential Medal of Freedom.

Site:| www.isabelallende.com

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *