Generozitate cu de-a sila?

Studiile asupra comportamentelor în societate sunt de mare actualitate. Tocmai am ascultat la radio rezultatele unui asemenea studiu, care demonstrează că oamenii care dăruiesc sunt mai fericiți decât cei care primesc. Cum s-a făcut studiul? S-au ales două grupuri de persoane, unul care a fost pus să doneze lunar, timp de câteva luni, o sumă pentru un fond comunitar de ajutor social și altul care a folosit aceleași sume pentru a-și cumpăra bunuri în folos personal. Concluzia: secreția produsă de creier și responsabilă de bunăstarea persoanei (s-a determinat științific că există o asemenea secreție) a fost mai abundentă la cei din primul grup decât la cei din al doilea.

În mod cu totul „întâmplător”, concluzia aceasta a fost transmisă la radio tocmai în timpul unei noi campanii de strângere de fonduri -ele se repetă la fiecare două luni- pentru diverse acțiuni de binefacere. Și mi-am adus aminte, cu această ocazie, de felul în care am fost generoasă, începând din 1999.

Tocmai venisem în Toronto, când am trecut printr-o experiență medicală care, din fericire, a avut un final pozitiv. Am fost foarte bine tratată și am făcut, din proprie inițiaitvă, o donație spitalului care m-a îngrijit. Însăși primărița orașului, care avea atunci 77 de ani (acum are 96, s-a pensionat la 94) mi-a înmânat o diplomă, lucru care m-a bucurat, evident!

Generozitate 1

Urmarea gestului meu, însă, a fost o surpriză pentru mine. M-am trezit primind prin poștă tone de plicuri care-mi cereau ajutor, aveau adresa de la spitalul pe care l-am sprijinit. Am mai donat pe ici, pe colo, dar am observat apoi că la fiecare două luni, nu numai că nu mi se mulțumea, dar mi se cerea din nou. Abonament la donații, cum ar veni.

În ultima vreme cererile s-au înmulțit și ele se fac și prin telefon. Sau, dacă preferi, poți să te angajezi să donezi o dată pe lună, dând numărul contului din bancă și permisiunea ca respectivii să-ți ia banii direct din cont.

Organizațiile care strâng asemenea fonduri s-au înmulțit ca ciupercile. Au o întreagă administrație, cu birouri luxoase și angajați care învârt hârtii (sau, mai recent, emailuri), și își asigură cheltuielile chiar din donații. Drept care, generozitatea credulilor a devenit, pentru unii, un fel de afacere. Nu spun că nu ar fi nevoie de donații pentru cercetări medicale, sau oferte de binefacere pentru săraci. Dar de aici și până a ți se cere să faci donații în permanență e o diferență. Și atunci? Unde mai e sentimentul de bucurie al generozității?

Recent, uitându-mă cu atenție la scrisorile venite în plic, am observat că într-un colț era scris, cu litere foarte mici, un anunț prin care mi se spunea că organizația respectivă (cea care-mi cerea banii) va da adresa mea și altor organizații, dar, dacă nu doresc acest lucru, să coșez un pătrățel, și el miunuscul. Bineînțeles că am coșat pătrățelul și, ca să-l fac vizibil, l-am și colorat și am făcut un semn mare, roșu, cu o săgeată indicând dorința mea. Din păcate, demersul s-a dovedit inutil.

Generozitate 2

Am observat, de fapt, că toate organizațiile care cer donații au pe formular asemenea atenționări, scrise mic și aproape invizibil – prin care ești anunțat că vor trimte adresa și altor organizații caritabile-. Anunțurile servesc de protecție în cazul în care cineva i-ar acuza de încălcarea confidențialității datelor personale.

Sunt convinsă că generozitatea și bucuria de a face un cadou e însoțită de o senzație de bine. Mai cred, de asemenea, că nu toți oamenii se bucură să dăruiască, am întâlnit o mulțime care sunt încântați și au chiar o satisfacție mult mai mare în a-și cumpăra bunuri personale. Cert este că, atunci când faci un cadou, dacă, de exemplu, cel care îl primește îți cere și altele, și apoi din ce în ce mai multe, efectul bucuriei de a fi generos e nu numai anulat, dar se produce efectul invers!

Dăruiesc mici cadouri în dreapta și-n stânga, nu aștept nici mulțumiri, nici ceva în schimb. Da, fac parte din categoria celor care se bucură în a dărui. Dar de aici și până la a mi se impune un ajutor permanent e o cale lungă!

Nu știu cum stau eu cu secrețiile de „bunăstare” din creier, dar, considerând agasarea pe care mi-o produc solicitările de a mă abona la donații, mi se pare că rezultatele studiului despre care se vorbea la radio nu prea se aplică la mine…

Desene de Adelaida Mateescu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *