Interviu COLSON WHITEHEAD: Despre literatură, muzică, succes și sclavie

Interviu exclusiv realizat  (via email) de Cristian PĂTRĂȘCONIU.

Ce schimbă în viața unui scriitor faptul de a obține Premiul Pullitzer? Și, în cazul dumneavoastră, chiar mai multe premii, de fapt…

Bineînțeles că modurile în care a fost receptată cartea mea au depășit până și cele mai nebunești așteptări pe care le-aș fi putut avea. Este probabil că așa ceva se întîmplă, cum se spune, ”odată în viață”. În ciuda înclinației mele de a lua lucruri în negativul lor, în ciuda pesimismului meu de durată, mă bucur foarte mult de ceea ce mi s-a întâmplat.

V-ați temut de subiectul romanului ”Ruta subterană”? V-a fost ușor să scrieți cartea aceasta?

Cînd ideea unui asemenea proiect a început să îmi dea tîrcoale – aceasta se întâmpla la începutul anilor 2000 – nu am simțit că sunt un scriitor suficient de bun încât să o și pun în practică, suficient de matur pentru a face față unui asemenea subiect în felul în care acesta îl merita. Așa că am așteptat să treacă timpul, avînd în minte că, dacă voi scrie mai multe cărți, voi deveni un scriitor mai bine și, fiind mai în vîrstă, mai copt, voi fi suficient de copt pentru a putea să scriu și în direcția în care merge romanul ”Ruta subterană”.

Cum ați documentat această carte? Spre ce surse și resurse ați mers?

Există cîteva istorii ale ”Rutelor subterane”, așa cum este, spre exemplu, cartea lui Fergus Bordewich – ”Bound For Cannan”, dar, pentru romanul meu, în principal, m-am bazat pe ruse primare. Spre exemplu, multe povestiri despre perioada de sclavie și despre sclavi precum Frederick Douglass sau Harriet Jocbos și, de asemenea, pe documente de istorie orală ale vechilor sclavi colectate de guvernul Statelor Unite în anii 30 ai secolului trecut.

Tema sclaviei este una extrem de dură și de delicată. Care au fost cele mai neașteptate critici pe care le-a întîmpinat acest proiect literar al dumneavoastră?
Nu știu de niciuna. Gîndesc că, dacă există cineva care crede despre sclavie că este un subiect mult prea delicat pentru a fi tratat cu mijloacele ficțiunii, acela nu trebuie neapărat să pună mâna pe această carte. Dacă însă ceea ce vede pe coperta cărții sună cumva interesant, atunci, ok, poate merge către ea.

Puneți muzică atunci cînd scrieți? Ce piesă / piese muzicale ați ascultat cel mai des în timpul în care ați scris ”Ruta subterană”?

Întotodeauna ascult muzică atunci cînd scriu – fie că este punk, disco, jazz, electronică. Este ca și cum muzica îmi ține companie. În perioada în care am începutul să lucrez la acest roman, am ascultat foarte des primul album Ramones și cel mai recent albun Misfits.

Aveți piese pe care le ascultați neapărat la începutul scrierii unei cărți și / sau pe care le ascultați la finalul scrierii unei cărți?

Este ceva care funcționează ca un ritual în acest sens: când ajung la ceea ce reprezintă ultima zi de scris la un roman, ascult, întotdeuna, Prince cu ”Purple Rain” și Sonic Youth cu ”Daydream Nationa”. Această obișnuință a mea înseamnă, între altele, și că am ajuns la finalul unui proiect, fără să fiu călcat de vreun autobuz, și că aceste două piese m-au adus, cumva, acasă…

Ce se întâmplă într-o societate sau într-o lume care refuză să se confrunte cu un adevăr esențial, dar inconfortabil?

Ei bine, noi avem neonaziști care mărșăluiesc în Virginia, în Europa sunt naziști care mărșăluiesc în Polonia  – și cred că, dacă nu vom studia istoria așa cum se cuvine, în mod adecvat și în adevărul ei, vom repeta greșelile. Și eu nu sunt primul care spune așa ceva…
Colson Whitehead

Cum ați defini ”Ruta subterană”? Este și o carte politică, să spunem?

Nu definesc cartea mea altfel decît ca fiind un roman – eventuale ale caracterizări cu privire la ea este treaba celor care o citesc. Pe de altă parte, cînd spunem ”politic”, trebuie să avem în vedere că ”a fi ceva politic” înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. Pot înțelege că dacă este cineva care scrie despre sclavie și despre ”supremația albilor”, acela scrie și o ”carte politică”, dar această formulă nu înseamnă foarte mult pentru mine.

Ce fel de actualitate are ”Ruta subterană”? În ce fel este ea despre SUA de astăzi?

Nu m-am gândit cînd am început și cînd am făcut acest roman că este ceva anume legat de America de astăzi. Dar, pe de altă parte, dacă astăzi continuăm să scriem și să vorbim despre rasismul din 1850 este, pesemne, și pentru că, de fapt, foarte puține s-au schimbat între timp.
Pentru a înțelege mai bine tematica acestei cărți, ce alte cărți ați recomanda să fie citite? Lîngă ce alte romane ați pune romanul dumneavoastră?

Nu am nici o idee și nu îmi poziționez romanul meu niciunde – cum vă spuneam, este treaba altora să o facă, dacă doresc. Dar ”Întîmplările dintr-o viață de femeie sclav” ale lui Harriet Jacobs reprezintă un mare roman despre slcavie, așa cum ”Sînge rău” a lui James H. Jones este o carte de nonficțiune foarte folositoare mie, în privința scenelor cu experimentele medicale, din care cartea mea.

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *