Archive for octombrie, 2017

Oliver Sacks – Muzicofilia

Oliver Sacks – Muzicofilia

Cât e de ciudat să vezi o întreagă specie, miliarde de indi-vizi care experimentează și ascultă tipare tonale fără sens, ocu-pați și preocupați mare parte a timpului de ceva ce numesc „muzică“! În orice caz, acesta era unul dintre aspectele umane care-i uimeau pe Overlorzi, ființele extraterestre ultraraționale din romanul […]

by · 15 octombrie 2017 · 0 comments · Uncategorized
Olivers Sacks – Un picior de sprijin

Olivers Sacks – Un picior de sprijin

Thom Gunn a scris rânduri minunate despre „împrejurările“ în care se poate naşte poezia. Ştiinţa dispune de propriile îm-prejurări, nu mai puţin ca arta: uneori, ele sunt reprezentate printr-o metaforă onirică, precum şerpii lui Kekulé; uneori pot fi o analogie, precum mărul lui Newton; alteori, pot fi un eve -niment, […]

by · 15 octombrie 2017 · 0 comments · Uncategorized
Close-up: Eric Rohmer, “ Le Signe du lion”

Close-up: Eric Rohmer, “ Le Signe du lion”

Debutul de lung- metraj al lui Eric Rohmer din 1962 este, simultan, un poem urban şi un manifest cinematografic. Alături de “ Le beau Serge” şi “ Les 400 coups”, el indică, dincolo de orice ambiguitate, naşterea unei noi sensibilităţi. “( Prezenţa lui Godard în cadrele de film nu este […]

by · 14 octombrie 2017 · 0 comments · ArtBazar, Pop-Culture
Nu credeam să-nvăț…

Nu credeam să-nvăț…

Titlul e parte din „versul celor patru superlative”, cum strălucit a caracterizat Ștefan Augustin Doinaș celebrul prim stih eminescian din Odă în metru antic, în care și cuvintele, preluate de mine ca titlu, ar trebui tălmăcite, poate, nu terminologic, ci poetic și „patetic” (cum este și unul din superlativele găsite […]

by · 13 octombrie 2017 · 0 comments · Cultura, Idei
Femeia pe care nu o vizitează nimeni

Femeia pe care nu o vizitează nimeni

o vezi dimineața în parc hrănește păsările merge încet. se clatină. face ghemotoace de pâine pe care le rostogolește pe marginea aleii într-o zi am stat amândouă pe o bancă mi-a vorbit despre poduri peste care trec oameni precum soldații vara la o paradă despre femei care se învârt până […]

by · 12 octombrie 2017 · 0 comments · Cultura, Literatura, Uncategorized
sufletul meu, ca dintr-o fotografie

sufletul meu, ca dintr-o fotografie

Fotografiile vechi mă calmează, îmi dau un indescriptibil sentiment de securitate. Întorc fila unui album dolofan și, cu ochii pironiți în luciul pomeților de altădată, îmi încarc bateriile. Chestiile alea invizibile, unice, în felul lor. Bateriile vieții, care stau pitite în fiecare celulă a corpului meu. E ca și când […]

by · 11 octombrie 2017 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
INTERVIU ALEXANDRU CĂLINESCU: Pierderea criteriilor morale duce la confuzia și răsturnarea valorilor.

INTERVIU ALEXANDRU CĂLINESCU: Pierderea criteriilor morale duce la confuzia și răsturnarea valorilor.

Dialog Cristian Pătrășconiu – Alexandru CĂLINESCU. Citiți mai mult acum / mai puțin decît în alte vremuri? Mă încolțiți de la prima întrebare… Nu știu. Mi-e greu să cuantific. Cert este că citesc altfel. Citesc cărți la care aș fi avut cu greu acces acum 30-40 de ani. Citesc pe […]

by · 10 octombrie 2017 · 0 comments · Uncategorized
O carte dreaptă despre un om drept

O carte dreaptă despre un om drept

”Istorie, Memorie, Memorial sau cum se construiește un miracol” (Editura Fundației Academia Civică, 2017) este o carte a lui Romulus Rusan și pentru Romulus Rusan. O mare carte, mă grăbesc să adaug – despre un om drept. ”Există ceva mai opus morții  decît o carte? Există vreun vas în care […]

by · 10 octombrie 2017 · 0 comments · Carte, Cultura
50

50

cît trebuie să mai plătesc pentru un singur vers? cîte călătorii cu luntrea, cîţi bani de argint, cît vis, cîtă carne pe cîntarul de oase, cît? cunosc deja drumul prin labirint cineva e mereu rătăcit, să-l întrebăm, călătoreşti de mult? pînă cînd? ajunge, îi spun, rămîi aici, e bine în […]

by · 10 octombrie 2017 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
Torționarul sau călăul (?)  (eseu electiv-elegiac)

Torționarul sau călăul (?) (eseu electiv-elegiac)

Nu cu foarte mult timp în urmă, îi reproșasem  ciceronian, deci maxima cum caritate, Danei Chetrinescu, după ce am parcurs excelenta-i  scriere-proză cu titlul Trecute vremi de lustragii şi de geamgii, faptul că nu făcuse nici o minimă referire  şi la o meserie, ocupaţie,  profesie sau vocație (cine știe?)  esenţială […]

by · 10 octombrie 2017 · 0 comments · Agora, Punktul cu var