Thom Gunn a scris rânduri minunate despre „împrejurările“ în care se poate naşte poezia. Ştiinţa dispune de propriile îm-prejurări, nu mai puţin ca arta: uneori, ele sunt reprezentate printr-o metaforă onirică, precum şerpii lui Kekulé; uneori pot fi o analogie, precum mărul lui Newton; alteori, pot fi un eve -niment, în sensul literal al termenului, lucrul-în-sine care înfloreşte, subit, într-o semnificaţie nebănuită, precum „Evrika!“ lui Arhimede în baie. Fiecare astfel de împrejurare este o evrika sau o epifanie.
În cazul medicinii, împrejurările sunt date de boală, vătămări, pacienţi. Pentru această carte, împrejurarea a fost o vă tă mare ciudată sau, cel puţin, o vătămare cu efecte ciudate, rezultând dintr-un accident pe munte, în Norvegia. Medic de profesie, nu mai fusesem până atunci în postură de pacient; acum eram deopotrivă medic şi pacient. Înţelegând că rana mea (o leziune gravă la un picior, dar fără complicaţii la nivelul muşchilor şi nervilor) era simplă şi banală, am fost uimit de profunzimea efectelor resimţite; un fel de paralizie, de înstrăinare a piciorului, care l-a redus la stadiul de „obiect“ ce nu părea să aibă legătură cu restul corpului meu; un abis de efecte bizare, ba chiar îngrozitoare. Nu ştiam cum să înlătur acele efecte şi mă temeam că nu mă voi reface niciodată. Am descoperit abisul groazei, simţindu-mi vindecarea ca pe o minune, şi de atunci groaza şi minunea au devenit un simţământ profund, aflat la pândă înapoia vieţii, ascuns, ca să spun aşa, dincolo de pojghiţa obiş -nuită a sănătăţii.
Profund tulburat şi deconcertat de aceste efecte ciudate – într-un anume fel, rezonanţe centrale ale unui traumatism periferic – şi în absenţa unor asigurări suficiente date de medicul meu, i-am scris eminentului neuropsiholog A.R. Luria din Moscova. În răspunsul său, acesta a precizat: „Asemenea sin-droame pot fi obişnuite, dar sunt rareori descrise.“ Când m-am vindecat în urma vătămării şi m-am întors la meseria mea de medic, mi-am dat seama că, într-adevăr, avea dreptate. De-a lun-gul anilor am examinat câteva sute de pacienţi, toţi prezentând tulburări stranii ale imaginii corporale şi ale sinelui corporal, ale căror cauze erau neurologice şi care, în mod esenţial, erau similare cu cele pe care le resimţisem. În ultimul capitol al acestei cărţi evoc, pe scurt, implicaţiile observaţiilor mele. Sper să public ulterior o monografie detaliată asupra acestui subiect.
Se întrepătrund aici mai multe teme: fenomenele neuropsi -hologice şi existenţiale specifice asociate cu traumatismul meu şi cu vindecarea; problematica specifică situaţiei de pacient şi apoi revenirea în lumea exterioară; complexitatea relaţiilor medic–pacient şi dificultăţile dialogului între aceşti parteneri, mai ales când acesta se axează pe o enigmă care-i derutează pe amândoi; aplicarea observaţiilor mele în cazul unui grup mare de pacienţi şi evaluarea implicaţiilor şi semnificaţiilor aces tora – totul conducând în final la o abordare critică a neurologiei contemporane şi la o viziune a ceea ce ar putea fi medicina neurologică a viitorului.
Acest ultim punct n-avea să se precizeze decât mulţi ani mai târziu, cu ocazia unei lungi călătorii cu trenul de la Boston la New York, în timpul căreia am citit magistralele Studies in Neurology(1920)ale lui Henry Head; parcursul săumi s-a părut a fi foarte asemănător cu al meu, atât în privinţa descrierii efec-telor pe care le-a avut asupra sa un nerv secţionat, cât şi în pri-vinţa conceptelor mai generale, privind imaginea corporală şi muzica trupului. Am scris ultimul capitol pe panta unui munte din Costa Rica, încheind astfel odiseea începută pe acel munte funest din Norvegia.
Exceptând ultimul capitol, nu am prezentat materialul clinic într-o manieră sistematică. Această carte poate fi privită şi ca un fel de roman sau de nuvelă neurologică, a cărei sorginte se regăseşte într-o experienţă personală şi într-un fapt neurologic, aşa cum a exemplificat Luria în The Man with a Shattered World şi în celelalte „neurografii“ ale sale.
Am fost puternic sprijinit şi încurajat de Luria, cu care am avut privilegiul să întreţin o corespondenţă intensă din 1973 până la moartea sa, în 1977. Într-o scrisoare, Luria îmi trans -mitea: „Eşti pe cale să descoperi un domeniu absolut nou… Te rog, publică-ţi observaţiile. Poate vei reuşi astfel să schimbi abordarea «veterinară» a tulburărilor periferice şi să deschizi calea unei abordări medicale mai profunde şi mai umane.“ Dedic această carte regretatului Luria, pionier al unei medicini noi şi de mai mare profunzime, ca semn al admiraţiei şi grati -tudinii mele.
Londra & New York O.W.S.
PROFIL
OLIVER SACKS (9 iulie 1933 – 30 august 2015) s-a născut la Londra, într-o familie de medici, şi a studiat medicina la Queen’s College, Oxford. La începutul anilor ’60 s-a stabilit în Statele Unite, la San Francisco. Din 1965 locuieşte la New York, unde este profesor de neurologie la Albert Einstein College of Medicine. Preocuparea sa constantă a fost lucrul cu pacienţii suferind de boli neurologice pentru a-i ajuta sa trăiască în condiţii cât mai apropiate de normalitate.
Oliver Sacks a imbinat activitatea medicală cu scrisul, iar cărţile în care prezintă publicului larg cazurile sale clinice s-au bucurat de o uriaşă notorietate internaţională – au fost traduse în 22 de limbi, în tiraje de milioane de exemplare. În plus, opera lui Oliver Sacks a avut un mare impact asupra intelectualilor umanişti şi asupra artiştilor. Ele sunt studiate în universităţi de către neurologi, scriitori, filozofi şi sociologi. Awakenings a stat la baza filmului cu acelaşi titlu (cu Robert De Niro si Robin Williams, film nominalizat pentru Premiul Oscar) şi piesei lui Harold Pinter, A Kind of Alaska. Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie (The Man Who Mistook His Wife for a Hat) a fost de asemenea pusă în scenă, cu mare succes, în regia lui Peter Brook.
Carti: Migraine (1970), Awakenings (1973), A Leg to Stand On (1984), The Man Who Mistook His Wife for a Hat (1985), Seeing Voices(1989), An Antropologist on Mars (1995), The Island of the Colorblind (1997), Uncie Tungsten: Memories of a Chemical Boyhood (2001), Oaxaca Journal (2002), Musicophilia: Tales of Music and the Brain (2007), The Mind’s Eye (2010), Hallucinations (2012), On the Move: A Life (2015)
