Nu trebuie, până la urmă, să fii neapărat un distins jurist, ci doar să ai o anume cultură clasicistă, ca să constați că, prin prevederi, implicații și recomandări, dreptul roman rămâne un sistem perfect; practic nu există aspect al conviețuirii umane semper ubique, adică dintotdeauna și de peste tot, pentru care să nu funcționeze soluții juridice romane; am insistat adesea asupra lor, cu exemple, deci nu voi reveni.
Cu atât mai mult intrigă faptul, când un jurist, dar nu unul oarecare, pentru că acela își vede de procese, ci unul cu funcție (supra)veghetoare, se ridică în apărarea penalilor și a celor încarcerați; este încălcat un principiu fundamental al dreptului roman conform căruia legea trebuie să fie de partea celui nedreptățit, mai concret a victimei. Că Europa, în degenerescența ei din ultimele decenii, acordă suprema diligență minorităților, deci și penalilor și condamnaților, asta e deja o problemă gravă, căreia însă, în frenetica noastră europenizare, trebuie să-i fim tributari chiar și când nu ni se cere explicit acest lucru sau unii își exprimă fariseica îngrijorare.
Dacă marea problemă a sistemului juridic românesc actual este cum să acorde cât mai multe eliberări condiționate, desigur că ne putem pune întrebarea la ce mai servesc condamnările? Dacă un condamnat la patru-cinci ani de penitenciar este eliberat după unu-doi ani, de ce – printr-un mic aranjament pecuniar – n-ar fi condamnat din start la unu-doi ani și implicit eliberat condiționat înainte de a fi încarcerat? S-ar face economii substanțiale la bugetul sectorului respectiv.
Sistemul roman nu cunoștea acest gen de eliberare; iar despre pedeapsa aplicată criminalilor, nu are rost să vorbim în contextul european actual.
Despre formele cele mai grave ale deviaționismului (anti)uman, crima cu premeditare și violul urmat de decesul victimei, am mai scris subliniind mereu perfecțiunea juridicului roman prin aplicarea pedepsei capitale (poena capitalis) ca expresie a echilibrului balanței celei legate la ochi, între faptă și consecință penală.
Și totuși: cercetând și mai atent lucrurile, situațiile, constați că și mozaicii și creștinii își au adevărul lor, convinși fiind că „perfect e numai Dumnezeu”.
Ca admirator nedisimulat al sistemului juridic romano-american fidel pedepsei cu moartea în cazul crimei cu premeditare și a violului asupra minorilor urmat de decesul victimei, am rămas surprins (e dreptul meu democratic să admir și să mă mir – rimă involuntară), fără să fie pentru prima dată, de o relativ recentă sentință a unui tribunal transatlantic care, în ultimul moment, i-a comutat pedeapsa unui abject multiplu criminal, în închisoare pe viață, fără posibilitate de eliberare ulterioară, deci condiționată nici atât, cum s-ar întâmpla la noi (deja aici apare însă o problemă care sună a poveste, căci unde sunt oameni, e și târguială mârșavă); și aceasta, în ciuda insistențelor procurorilor, pare-se, și acolo, singurii cu adevărat obsedați de aplicarea lui iura legesque, și nu de „proză”, cum crede un fost președinte al României.
Din păcate, și pentru admiratori și pentru victime, toată ciudățenia pornește tot din admirabilul drept roman; criminalul trebuie să fi avut un foarte bun avocat care a reușit să convingă juriul că clientul său e bolnav psihic deci, în final, iresponsabil de crimele săvârșite. În primul rând nu știm cine l-a plătit pe apărător (cert nu pleda pro bono), căci spune dreptul roman advocati officium non est gratuitum (serviciul avocatului nu este gratuit), mai ales când vrei sau vor alții să te scape. Mai apoi – și mai bizar – un drept care nu iartă nici ticăloșiile (uneori fără vârstă) copiilor (minor in delictis maior habetur – în privința delictelor, minorul e considerat major), vine cu salvatoarea soluție pentru criminalii de ieri, azi și mâine, judecați conform principiului furiosus solo furore punitur (bolnavul psihic este pedepsit doar prin boala sa). Chiar mai mult și aproape incredibil, se adaugă faptul că „un bolnav psihic poate face testament în momentele de întrerupere a bolii”, caz care necesită desigur strânsa colaborare între psihiatru și avocat, ambii de înaltă clasă, dar nu supremă, spre a lăsa loc și unor viitoare procese de moștenire (căci e uman, aproape nobil să ne gândim și la bunăstarea altor profesii).
Iată deci, cum și un sistem în chiar perfecțiunea sa își poate vădi… imperfecțiunea , dând o șansă de neînțeles și bolnavului dar în egală măsură și simulantului care, chiar absolviți prin sentința judecătorească de pedeapsa capitală, rămân doar prezumați, căci acta simulata veritatis substantia mutare non possunt (actele simulate nu pot schimba substanța adevărului). Ciudat e că într-un alt loc, sugerând tocmai pedeapsa capitală, se spune că de morte hominis nulla est cunctatio longa (când e vorba de moartea unui om nu se ezită îndelung). Desigur, cu cât mai puține comutări de pedepse capitale în închisoare pe viață, cu atât mai bine… Statelor Unite și contribuabililor lor, căci, în privința Europei, criminalii nu numai că scriu cărți optim vandabile (așa că nu văd ce vină au găinarii români ajunși încarcerați – scriitori în ultima vreme??), dar, indiferent de numărul victimelor (vezi Norvegia), așteaptă cu frenezie eliberarea, după un număr ridicol de ani de detenție în condiții de hotel (cam de două-trei stele). Și din acest punct de vedere, Europa prezintă semne sigure de degenerare.
Dacă încarcerații noștri de lux dovedesc totuși preocupări subtile, redactând cărți ce vădesc studii profunde (făcute de alții, că un ban nu strică) în diverse domenii, în sistemul scandinav lucrările sunt axate, nu o dată, pe propriile fapte; să zicem Cum l-am omorât pe …, sau Eficiența masacrului de grup; nu am citat exact, neavând copyright-ul necesar.
De altfel, o grijă cel puțin la fel de evidentă se manifestă față de pedofili și violatori. Că dreptul roman spune, printr-un poet însă – Iuvenalis – maxima debetur puero reverentia (copilului i se cuvine supremul respect), nu mai impresionează nesimțirea europeană, deci nici pe cea românească comunitar-europenizată; după cum o serie de întâmplări și evenimente nu au nimic cu principiul femina est finis familiae (femeia este măsura familiei). Dimpotrivă, aplicarea unor principii degenerative pseudo-creștine de tipul „bătaia e ruptă din Rai”, ajunge să fie adesea cunoscută doar printr-o anumită presă care însă nu dorește neapărat dreptatea cât scandalul, încadrându-se – culmea – prin aceasta tot într-un principiu juridic roman propter scandalum evitandum veritas non est omittenda (nu trebuie părăsit adevărul pentru a evita un scandal). Mai mult, „în caz de necesitate, nepermisul devine permis” (propter necessitatem illicitum efficitur licitum).
Abuzurile împotriva femeilor ar trebui pedepsite cu atât mai exemplar cu cât chiar dreptul roman vorbește de o anume slăbiciune a lor, ca atare infirmitati mulierum non caliditati consultum est (slăbiciunea femeilor este protejată, nu meschinăria). În fine, trebuie înțeles că „se pedepsește pentru a nu se face nedreptate” (punitur ne peccetur). E drept, cam greu de înțeles pentru unii…
Dar, în privința pedepsirii violatorilor, chiar nu m-aș mai întoarce la dreptul roman, nici n-aș opta pentru discutabila (propusa și temporara prin efect) castrare chimică. Dacă tot iubim noi, românii, tradiția târâtului în genunchi și a salivării repetative pe moaște și minuni de moment, de ce n-am aplica sănătoasa prevedere a Pravilei străbune, chiar foarte bune, în caz de anume nelegiuiri: „să se taie rușinosul mădular”.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
