10 (zece) punkte: Andrei Makine

1.E născut în Siberia, dar din 1987 locuiește în Franța.

2.Despre Franța scrie o carte minunată – ”Franța pe care uităm să o iubim”. „Forta francitatii, acea libertate cu care gandirea aborda omul, cetatea si Istoria, acea impetuozitate intelectuala franceza, atat de putin carteziaa, a lasat locul unor prudente tatonari, precum acelea pentru inlaturarea minelor. Da, asa arata, astazi, francezul care gandeste: o inteligenta infofolita in nenumarate straturi de protectie, si care tatoneaza, se strecoara printre subiectele interzise, se taraste pe un camp minat, inspaimantata de o posibila explozie. Si daca toate minele acestea n-ar fi decat imaginare? Si daca n-am mai fi obligati, cand incepem o discutie sincera, sa cantarim caracteristicile etnice, sociale, sexuale etc. ale interlocutorului nostru si sa ne cenzuram in functie de aceste criterii? Si daca ne-am putea recapata verticalitatea si vorbi cu glas tare? Ca Voltaire in momentele lui cele mai bune. Ca Hugo pe insula lui.”

3.La începutul descinderii în Franța e nevoit să locuiască în condiții mizere – pentru o vreme, spre exemplu, este nevoit să doarmă în cavoul din cimitirul Pere Lachaise.

4.Victor Rebengiuc despre cartea lui Andrei Makine, ”Muzica unei vieți”: ”Numai ruşii au această dimensiune a spaţiului infinit, a ţinutului ăstuia întins acoperit de zăpadă, de zăpezile astea care cad mereu, care astupă şi bune, şi rele, şi vieţi, şi moarte, şi sânge, şi dragoste, şi piane, şi compoziţii, şi tot.
Am citit cu mare plăcere, cu o profundă bucurie Muzica unei vieţi. O muzică pe care am auzit-o şi eu, pe care mulţi dintre noi au trăit-o. Muzica unei vieţi pe care încă nu am uitat-o, pe care încă ne-o amintim şi care, într-un fel, încă ne mai determină destinul, existenţa.
Nuvela aceasta este absolut cutremurătoare şi o recomand din tot sufletul tuturor celor care vor să ia cunoştinţă de o operă deosebită.”

220px-Andrei_Makine

5.În limba română au fost traduse majoritatea cărților lui Andrei Makine. Editurile la care au fost publicate acestea sunt următoarele: Humanitas, Polirom, Univers.

6.O mențiune specială pentru editura Univers: aici au apărut cele patru roman excelente pe care Makine le-a publicat sub pseudonim. Cărțile pot fi găsite la această adresă: https://edituraunivers.ro/author-book/gabriel-osmonde/ . Gabriel Osmonde a fost pseudonimul sub care a publicat Makine în Franța.

7.Andrei Makine despre alter-ego-ul său: „Acest “eu” – identitatea pe care credem că o avem şi despre care credem că este unică, irepetabilă – este unul construit. De noi, de cei care ne sunt apropiaţi, de societatea care ne împinge să ne comportăm sau să vorbim într-un anume fel. “Eul interior” este o construcţie mentală, o schemă.

Sunt de părere că nu ne cunoaştem cu adevărat capacitatea de a schimba acest sistem interior, atunci când condiţiile exterioare se schimbă. Gabriel Osmonde încearcă, de fapt, să depăşească calităţile lui Andreï Makine. Asta a fost şi ideea – de a descoperi, dincolo de Makine, un alt univers.

Vorbim de un proces dificil de explorare. Mulţi dintre noi nu avem timpul necesar pentru a face schimbări în noi înşine. Nu avem energia de a opune rezistenţă presiunii sociale, care ne împiedică să facem aceste schimbări.

Societatea preferă să ne cunoască cu precizie mecanismele interioare, să ne ştie previzibili, controlabili. Societatea poate deveni şi dictatorială. La un moment dat însă, ar trebui să apară o revoltă personală, care să se manifeste în dorinţa noastră de a ne explora şi alte universuri interioare.”

8.Makine – discursul de primire în Academia Franceză:

9.Makine – ”Femeia care așteaptă”: ”De fapt, toate femeile aşteaptă aşa, viaţa întreagă… Toate femeile, din toate ţările şi din toate timpurile. Aşteaptă un bărbat care trebuie să apară acolo, la capătul drumului, în această transparenţă a apusului. Un bărbat cu privirea hotărâtă şi gravă, venind de mai departe decât moartea, spre o femeie care aşteaptă necontenit. Iar cele care nu aşteaptă, sunt simple consumatoare de scrumbie sărată!”

10.Makine – ”Viața unui bărbat necunoscut”: Prezentul este deformat de privirea noastră, suntem înfierbântaţi de fugacitatea faptelor noastre. Nu vedem liniile de forţă decât mai târziu şi, mai ales, vedem ivindu-se atunci destine singulare. Istoricii nu au chemarea asta. Vorbesc despre Stalin, despre Churchill, despre Roosevelt, dar nu zăbovesc asupra unui soldat anonim, a unui om necunoscut. Evocă marile mişcări de trupe, situaţia fronturilor, dar destinul unui suflet singular le scapă printre degete. Doar scriitorii sunt bine înzestraţi pentru a salva sufletele îngropate sub cenuşa Istoriei. Doar noi le putem redescoperi, le putem scoate la iveală unicitatea.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *