Şi intrăm în toamnă ca într-o criptă funerară saturată de şoapte: octombrie se înfăţişează ca o pagină atinsă de mâinile celor morţi, delicat şi tandru, chemare a anilor duşi, convocare a memoriei ce ne bântuie, asemeni unui vânt de larg, visător. Şi suntem primiţi de toamnă cu îngăduinţa nostalgică a […]
Dintr-un dor elin , uscatul Plin de ierburi și de-alună, Un jungher străpunge-înaltul. E crepuscul și nu-i lună. Tânăr flaut în amurg, O trădare care tace. Bile negre se cam scurg, Un profet hoinar ce zace, Plin de ierburi și de ape, Mijlocim limbajul, ața. Nicăieri și nu […]
Trebuie să mai știm ce e amnezia. O altă gramatică a inimii duruie. E ceață. Istoria își alege O echilibristică albastră. Înecații voiau să se plimbe Prin târg. Din când în când, Un întuneric fosforescent îi luminează. Răzbat întâmplări dincolo de oglinzi. Pe șenile urcă amurgul. Numeri animalele, la asfințit, […]
Poem din seiful unui veac necitit. Androgine oglinzi te acoperă. Înaintezi prin muzici, precepte, Amurguri. Poem ispitit de Isolde. Fidel candorii și pagubelor. Învinețit de atâția bemoli, Ștrangulat. Îți măsori zilnic diezii. Faci piruete ..
Ce palid e amurgul. Peste decor se apleacă piatra. E atîta albastru-n jur. Ceața îngustă pardosește O margine, o povară.
