Decor
Ce palid e amurgul. Peste decor se apleacă piatra. E atîta albastru-n jur. Ceața îngustă pardosește O margine, o povară.
Ce palid e amurgul. Peste decor se apleacă piatra. E atîta albastru-n jur. Ceața îngustă pardosește O margine, o povară.
Câtă țărână sapă cuvântul în diminețile de octombrie… Tata, într-un tren marfar, vagon pentru vite, simte Cum piatra tresare în el. Spaima, piatra i se preling printre degete. Nici brândușe, nici brumă, nici arțari, Doar setea dintre dinți , Când drumul spre niciunde pare un lan însângerat. Imaginea i se […]
Aproape de el, noaptea își suprapune uitarea. O dâră de ceață îi atinge trupul. Alte lumi curbează amarul. Cel ce e mireasmă se-ntinde pe prund, Reanimă frunzișul, volutele lui. Dindărătul celui ce nu mai este Se dezlipește laguna, cuvântul. Pe furiș, drumul își urmează pașii . Cornul clipei mărunt se […]
ce bine e să ştii o meserie zise poetul apoi începu să arunce cu pietre în cer dând de lucru zeilor Din volumul Firește că exagerez, editura Excelsior, Timișoara, 1994
Am nevoie de altceva. Am nevoie de un cer care să stea tot timpul deschis ca o uşă batantă înţepenită cu o piatră luată din stradă. Am nevoie de un cer bătrân, obosit, un cer care să îşi ceară iertare mult mai des că a fost în altă parte. Un […]
A venit ziua în care am rupt firul. Şi nu a fost nimeni în preajmă să vadă asta. Nici măcar cine ţinea de capătul celălalt. Dar unora nu li se rupe firul niciodată, iar motivul este unul obsedant de simplu, pe care cineva l-a rostit conştiincios: „oamenii nu obosesc să […]