Picasso a văzut cum pescărușul

el aranja la fereastra roz un cub de mari dimensiuni

un vârf de creion ascuțit câteva pene de pescăruș andaluz

o carafă cu vin roșu fragmente indecise sortând nemurirea

 

el trăia la picioarele unei statui neterminate

domnișoarele din Avignon îi vorbeau în șoaptă

coasta unui gând se reflecta în curbura solstițiului de vară

albastru în contrast cu rochia albă

din hârtie creponată

 

el descompunea realitatea în particule ultrafine

se iubea cu balerinepictorițe-fotograf dansatoare de cabaret

în Bateau LavoirdinMontmartre

 

el intra în forme geometrice ca iluzionistul în cutia cu lanțuri

de catifea un arlechin desprindea la comandă

colajefaze sintetice poezii în tangaj

din sala cea mare a Muzeului Picasso

la Barcelona seara cădea lent în icoane

cu mâinile împreunate

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *