Editura Frontiera anunță apariția unei cărți-eveniment: Neurotriburi. Istoria uitată a autismului de Steve Silberman. Revista Forbes o recomandă drept o lectură obligatorie din domeniul neuroștiinței și psihologiei, dar Neurotriburi poate fi citită la fel de bine și ca o anchetă științifică sau un roman polițist, fiind scrisă într-un stil care îmbină erudiția cu suspansul.
Pentru a descifra misterul medical de la care pornește cartea (creșterea spectaculoasă a diagnosticului de autism în ultimii 30 de ani, precum și rata uriașă de incidență în Silicon Valley, „raiul” IT-iștilor), autorul s-a documentat timp de cinci ani, descoperind o serie de întâmplări curioase – unele uitate de mult, altele îngropate cu bună știință.
Istoria fascinantă a autismului, așa cum o rescrie Silberman, este o poveste în care se amestecă experimentele îndrăznețe, pasiunile solitare și impostura. Figuri ilustre ale omenirii, ca fizicianul Henry Cavendish din secolul XVIII sau Paul Dirac din secolul XX, se regăsesc în această istorie alături de inventatori, scriitori SF sau programatori, punctând cu genialitatea lor țesătura aspră a unui timp care nu părea să-i înghită. Descoperirea autismului nu este o simplă și ternă informație istorică, ci o poveste tumultuoasă despre viețile a doi medici, americanul Leo Kanner și vienezul Hans Asperger, unul mânat de morbul afirmării profesionale, celălalt strivit de istorie și evacuat din referințele bibliografice ale lumii noi. Steve Silberman strânge toate aceste povești personale și le pune în oglindă cu istoria „mare”, publică, căutând sensuri și legături mai puțin obișnuite. Sunt abordate teme fierbinți ale discuțiilor contemporane legate de autism: este sau nu o epidemie? Joacă vaccinurile vreun rol în declanșarea autismului? Cât de benefice sunt terapiile care își propun eliminarea oricărui simptom autist? La urma urmei, autismul este o dizabilitate sau doar un alt fel de normalitate? Suntem cu toții o lume de neurotriburi, fiecare diferiți în felul nostru, dar îmbogățind istoria cu talentele noastre personale?
Îndrăgitul scriitor și neurolog Oliver Sacks, care a scris prefața cărții cu puțin timp înainte de moarte, o recomandă drept „o istorie amplă și pătrunzătoare, prezentată cu rară simpatie și sensibilitate; o lectură fascinantă, care vă va schimba impresiile despre autism și care își merită locul în biblioteca oricui este interesat de autism și de funcționarea creierului uman”.
Anne Applebaum, important istoric contemporan, descrie cartea lui Silberman ca pe un amestec inedit de știință popularizată, istorie și jurnalism, acoperind aspecte din cele mai diverse, de la știința creierului la impactul filmului Rainman asupra culturii populare. „Este o carte neobișnuită, care sparge tiparele de gen, și în același timp o carte hrănită de idealuri profunde. Este o pledoarie pentru autism și pentru perspectiva care îl l consideră o modalitate diferită de gândire”.
Cartea a obținut premiul Samuel Johnson în 2015 (cel mai important premiu de non-ficțiune din Marea Britanie). A fost inclusă pe lista celor mai bune cărți din 2015 de The New York Times, The Economist, The Financial Times și alte multe publicații.
Steve Silberman lucrează de peste douăzeci de ani în SUA ca jurnalist pe teme culturale și științifice, contribuind cu articole pentru reviste importante ca Wired, New Yorker sau Nature. Conferința pe care a susținut-o la TED în 2015, „Istoria uitată a autismului”, a fost tradusă în 29 de limbi și are peste 1 milion de vizualizări.
