Vladimir Solonari, „Purificarea națiunii” (4)

Printr o serie de legi din 1888, 1903 şi 1916, cu diverse amendamente, guvernul a acordat privilegii privind alocarea de terenuri ofiţerilor inferiori în rezervă, care serviseră în armată mult timp, şi veteranilor din războiul din 1877 1878, care „nu aveau pământ de hrană”. Aceste privilegii includeau parcele mai mari (până la 20 de hectare) ce urmau a fi acordate mai ales de a lungul graniţei cu Bulgaria, anularea impozitelor funciare, scutiri de taxe şi subvenţii guvernamentale directe. La rândul lor, colonizatorii îşi pierdeau dreptul de a dispune liber de pământ şi erau obligaţi să se stabilească în „centrele de colonizare”. Locuitorii unor aseme¬nea centre erau numiţi oficial „colonişti”.

Purificarea natiunii-Studii romanesti-a
În pofida resurselor considerabile alocate de guvern acestui program, în general se credea că experienţa era un dezastru. Adesea, colonizatorii considerau climatul prea diferit de cel cu care erau obişnuiţi, statul nu îşi îndeplinea promisiunea de a implementa reglementările necesare şi obligaţia de a locui în regiunile desemnate era prea împovărătoare. În multe cazuri, coloniştii şi au vândut proprietăţile, în pofida interdicţiei de a face acest lucru, sau pur şi simplu le au abandonat.

Vladimir Solonari, Purificarea națiunii. Dislocări forțate de populație și epurări etnice în România lui Ion Antonescu, 1940-1944
Polirom, 2015

Drept urmare, deşi în 1916 existau 4.500 de colonişti veterani în Dobrogea, pentru al căror sprijin guvernul cheltuise 2,5 milioane de lei, 3.017 foşti colonişti fuseseră deposedaţi în Dobrogea încă din 1903, statul confiscându le fostele pământuri – 38.000 de hectare – pentru neîndeplinirea obligaţiilor. Aşa cum s a exprimat Nicolae Iorga în 1930, „noi am fi putut să învăţăm dela colonizarea vechii Dobrogi ce înseamnă o colonizare proastă”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *