ntr o zi din septembrie 1941, dictatorul român, mareşalul Ion Antonescu, l a chemat în oraşul basarabean Tighina (pe atunci sediul lui Antonescu în calitate de comandant suprem al armatei române) pe directorul Institutului Central de Statistică. Conversaţia lor nu a fost înregistrată şi nici întâlnirea în sine nu a […]
Existau motive întemeiate de uimire. Conform recensământului din 1930 – singurul de încredere până în 1941 –, populaţia României Mari era de 18.057.028 de persoane, dintre care nonromâni 5.075.704 sau 28,1%. Aşa cum a explicat Manuilă în memorandumul său, dacă viziunea lui Antonescu avea să se realizeze, populaţia nonromână s […]
Dar idealul s a păstrat mereu: exaltat de câteva generaţii de poeţi, scriitori şi istorici români, el a exercitat o influenţă puternică asupra tineretului român. Rolul istoricilor a fost îndeosebi notabil şi, la începutul secolului XX, cel mai prolific şi mai influent dintre aceştia a fost Nicolae Iorga, supranumit „apostolul […]
Printr o serie de legi din 1888, 1903 şi 1916, cu diverse amendamente, guvernul a acordat privilegii privind alocarea de terenuri ofiţerilor inferiori în rezervă, care serviseră în armată mult timp, şi veteranilor din războiul din 1877 1878, care „nu aveau pământ de hrană”. Aceste privilegii includeau parcele mai mari […]
Formele de violență și măsurile restrictive împotriva evreilor din timpul regimului Antonescu nu au fost unitare pe teritoriul țării și cu atât mai puțin în teritoriile ocupate după 22 iunie 1941. Centrul dictatorial a fixat liniile directoare și politicile mari în „problema evreiască”, lăsând autorităților locale marjă de manevră ca […]
