Vladimir Solonari, „Purificarea națiunii” (2)

Existau motive întemeiate de uimire. Conform recensământului din 1930 – singurul de încredere până în 1941 –, populaţia României Mari era de 18.057.028 de persoane, dintre care nonromâni 5.075.704 sau 28,1%. Aşa cum a explicat Manuilă în memorandumul său, dacă viziunea lui Antonescu avea să se realizeze, populaţia nonromână s ar fi redus la 1.633.121, dintre care germanii (4,5% din populaţia totală) reprezentau mai mult de jumătate – se spera totuşi că şi ei vor pleca în Germania la momentul potrivit. „Turco tătarii”, o altă minoritate care nu avea să fie epurată imediat (1,1% din total), era de aşteptat să emigreze de asemenea voluntar în Turcia, în baza unei convenţii separate româno turce, semnată în 1936. Restul minorităţilor ungare, ucrainene, bulgare şi sârbeşti, care trăiseră timp de secole pe teritoriul României Mari, urmau să fie reduse la doar 618.554 sau 3,4% din populaţia totală. Aceştia aveau să fie mai ales oameni mai bătrâni, trecuţi de vârsta reproducerii, precum şi „bogătaşii satului, până la proporţia de 1 sau chiar 2%”, care erau consideraţi importanţi din punct de vedere economic.

Vladimir Solonari, Purificarea națiunii. Dislocări forțate de populație și epurări etnice în România lui Ion Antonescu, 1940-1944
Polirom, 2015

La momentul în care Manuilă îşi scria memorandumul, metafora „idealului naţional” exista deja de multă vreme în cultura politică românească. În ajunul Marelui Război, sintagma însemna unificarea naţională, adică alăturarea la statul român a tuturor provinciilor considerate româneşti. Statul naţiune românesc modern a fost creat în 1859 ca urmare a unirii a două principate dunărene sau româneşti, Valahia şi Moldova, aflate la acea dată sub suzeranitate otomană (independenţa deplină a fost obţinută în 1878). Dar la sfârşitul secolului al XIX lea şi începutul secolului XX, România (sau Vechiul Regat, cum a ajuns să fie numită ulterior) era înconjurată, la est, nord şi vest, de teritorii în care etnicii români constituiau fie o majoritate, fie o pluralitate a populaţiei. Unele dintre aceste provincii, Basarabia şi Bucovina, aparţinuseră Moldovei la începuturile istoriei lor. De fapt, mai mulţi etnici români locuiau în afara României decât în interi¬orul ei, situaţie considerată nedreaptă şi anormală în acele vremuri de afirmare a naţionalismului.

Purificarea natiunii-Studii romanesti-a
„Idealul naţional” românesc era o variaţie a temei principale din rândul eli¬telor statelor balcanice nou create: realizarea unificării naţionale era înţeleasă ca extinderea maximă a controlului statului asupra teritoriilor considerate – din varii motive – ancestrale. În comparaţie cu alte state noi din Europa de Sud Est, România pare să fi avut cele mai puţine şansă de a şi realiza idealul naţional. Motivul era că „teritoriile sale ancestrale” se aflau în interiorul graniţelor a două imperii vecine puternice, Rusia şi Austro Ungaria, la a căror dispariţie se gândeau serios foarte puţini contemporani. În loc să viseze cu ochii deschişi, conducerile celor două partide politice principale – conservatorii şi liberalii – preferau să se concentreze pe aspecte mai presante ale dezvoltării economice şi sociale, încercând în acelaşi timp să menţină un echilibru atât în relaţiile cu Viena, cât şi cu Sankt-Petersburgul.

3 Comentarii

  1. @Gabriel
    Bai , toata lumea ne acuza !
    Romania a fost „romanizata ” dupa RM II . Insa nu i-am expulzat nici pe unguri (care au facut crime in N Transilvaniei , au expulzat romani si au colonizat unguri si tigani ) , nici pe nemti ( cum au facut ungurii , sirbii , polonezii, cehii ) , nici pe evrei (care au plecat in Israel , povestea cu holocaustul in Romania e poveste )

    Dar cum au ajuns minoritatile la noi ? Cum s-a „minoritizat ” pamintul romanesc ?
    Care era proportia minoritatilor in Basarabia in 1812 ?
    Care era proportia minoritatilor in Romania de la 1859 ?

    A aparut vreo carte in care sa se arate colonizarile de unguri , svabi , slovaci in Transilvani si Banat ?

  2. Recensământ 1930, România avea 18.057.028 locuitori dintre care:

    români – 12.981.324 (71,89%)
    maghiari – 1.425.507 (7,89%)
    germani – 745.421 (4,13%)
    evrei – 728.115 (4,03%)
    ruteni – 582.815 (3,22%)
    ruși – 409.150 (2,26%)
    bulgari – 366.384 (2,03%)
    țigani – 262.501 (1,45%)
    turci – 154.772 (0,86%)
    sârbi, croați și sloveni – 51.062 (0,28%)
    polonezi – 48.310 (0,27%)
    greci – 26.425 (0,14%)[1].

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *