Vladimir Solonari, „Purificarea națiunii. Dislocări forțate de populație și epurări etnice în România lui Ion Antonescu, 1940-1944 ” (1)

ntr o zi din septembrie 1941, dictatorul român, mareşalul Ion Antonescu, l a chemat în oraşul basarabean Tighina (pe atunci sediul lui Antonescu în calitate de comandant suprem al armatei române) pe directorul Institutului Central de Statistică. Conversaţia lor nu a fost înregistrată şi nici întâlnirea în sine nu a fost menţionată în registrul oficial al activităţilor dictatorului, dar conţinutul său poate fi dedus dintr un memorandum pregătit de sus numitul director, dr. Sabin Manuilă, la mijlocul lui octombrie. Conform memorandumului, în timpul audienţei dicta¬torul i a comunicat „un ideal măreţ” al său. Deşi intimidat de îndrăzneala şi radicalismul viziunii şefului său, Manuilă a fost de acord. A început să redacteze un plan pentru a transforma visul în realitate.

V

ladimir Solonari, Purificarea națiunii. Dislocări forțate de populație și epurări etnice în România lui Ion Antonescu, 1940-1944
Polirom, 2015

Viziunea lui Antonescu era cea a unei Românii Mari „pure” din punct de vedere etnic, în interiorul graniţelor din 1939. Ea presupunea mai întâi restau¬rarea integrităţii teritoriale a României Mari, aşa cum se născuse după Primul Război Mondial şi cum existase până în vara anului 1940, când România a fost obligată să cedeze Basarabia şi nordul Bucovinei Uniunii Sovietice, nordul Transilvaniei Ungariei şi sudul Dobrogei Bulgariei. Când Ion Antonescu s a întâlnit cu Manuilă la Tighina, Basarabia şi Bucovina tocmai fuseseră eliberate de sovietici şi administraţia românească era în curs de reinstituire; astfel, Antonescu putea şi fără îndoială avea sentimentul că soarta le era prielnică lui şi ţării sale şi părea încrezător că şi celelalte provincii aveau să se alăture curând din nou Regatului României. Chiar dacă alţi români nu erau la fel de încrezători ca Antonescu cu privire la viitorul apropiat al ţării, îi împărtăşeau cu siguranţă dorinţa de a recâştiga teritoriile pierdute şi de a răzbuna umilinţa suferită de ţară cu un an în urmă. A doua parte a viziunii lui era cea care, după cum considera Manuilă, avea să i surprindă şi să i uimească: intenţia de a realiza – şi încă într o perioadă relativ scurtă – o „purificare” etnică totală a României printr un schimb de populaţie cu ţările învecinate sau un „transfer unilateral” de nonromâni care nu aveau „patriile lor externe”, precum evreii şi romii.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *