Un top de hârtie

nu pot să-ţi dau umărul meu

ca să plângi pe el

dar un top de hârtie am oricând pentru tine

amice

 

atât de pragmatic au sunat cuvintele tale

încât tentaţia de a te pocni cu pumnul

nu m-a părăsit

nici acum

după două săptămâni

dar ăştia din balanţă cică se dezechilibrează greu

şi rar fac lucruri aşa de nasoale

încât viaţa de după să li se pară o eczemă purulentă

ce li s-a localizat pe obraz

 

mi-e jenă să recunosc şi că am luat hârtia

şi nu am pus-o pe foc

n-am mărunţit-o

n-am făcut avioane şi bărcuţe din ea

n-am dat-o la copii să o deseneze

 

dar nici n-am scris-o

cum ţi-ai fi dorit

poate

şi cum

sincer să fiu

m-a tot apucat de mai multe ori pofta s-o fac

 

am frecat bine fiecare coală

până când a devenit pufoasă ca o batistă

cu care mi-am şters lacrimile de fiecare dată când

bărbatul care ţi-ar fi tras una

dispărea fără urmă

cum mai dispar

uneori

ştii şi tu

bărbaţii

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *