„Lolita”

Lolita, sau Lo-li-ta, cum îi pronunță voluptuos, cântat numele Humbert Humbert a intrat în acel virtual hall of fame al literaturii cu o grație copilărească amestecată cu dorințe impure și vise neterminate. Vladimir Nabokov a făcut din Lolita, (traducere din limba engleză de Horia Florian Popescu, Editura Polirom, Iași, 2015) deopotrivă un vis pervers și o enigmă care stă în ceea ce celălalt protagonist al romanului, Humbert Humbert, numește o nimfetă, alt cuvânt achiziționat de vocabularul frivol și delectabil al literaturii.

Romanul lui Nabokov definește așa cum numai un roman o poate face magia pe care nimfeta o exercită inconștient asupra bărbatului matur. În fond, Nabokov întâlnește într-o irealizabilă love story un pedofil cu tendințe de sociopat, Humbert Humbert, și o fetiță care are de partea ei ambiguitatea sexuală a lui ”între”, între copil și femeie, de fapt niciuna, nicialta, ci o imponderabilă stare intermediară din care admiratorul ei extrage necontenit extaze și miracole. În contextul societății puritane americane, scandalul unei astfel de relații are proporțiile unei reacții atomice, însă Nabokov ne face să vedem cu ochii lui Humbert Humbert dincolo de orice rațiune morală sau judecată clinică, frumusețea spectrală a unei obsesii centrate într-o ființă care nu și-a precizat conținuturile, dar care exercită totuși un fascin iradiant tocmai prin acel ceva neprecizat, tulbure, neformat.

Poloirom, 2015. traducere de Horia- Florian Popescu

Poloirom, 2015.
traducere de Horia- Florian Popescu


Lolita, acest roman numai bun de pus la index, relevă un portativ nou de sensibilitate, o poveste în primul rând al unei priviri fascinate, îndrăgostite, mesmerizate care face să iradieze spectacular universul domestic al unei fete care nu are nimic special. Cu alte cuvinte, totul în acest roman este filtrat prin intermediul unei priviri, așa cum aventura care-i aduce împreună pe Humbert Humbert în ipostază de ilicit tutore și ulterior amant și pe micuța sa Lolita pe post de fiică-iubită se transformă într-un fel de road story cu accente picarești, de un comic straniu și neverosimil tandru. ”Bestialitatea și frumusețea se contopesc într-o anumită zonă și eu aș dori să fixez tocmai această linie de hotar” spune Humbert Humbert continuând parcă gândul scriitorului care urmărește tocmai această sinuoasă linie de frontieră care desparte și totodată unește teritorii străine. Nabokov te ia cu el într-una dintre cele mai bizare aventuri, o relație interzisă, dincolo de orice regulă și morală.

Cine este însă mai îndreptățit să vorbească despre Lolita decât cel care o iubește nepermis, cel pentru care ea este o obsesie, totul, cel a cărui sensibilitate este capabilă să înregistreze toate acele inefabile infintezimale, vibrații discrete, nuanțe ascunse ochiului profan? În drumul fără țintă alături de Lolita și Humbert Humbert, cititorul descoperă o față a Americii; Nabokov a dorit să vedem în oglinda retrovizoare a romanului său chipul ipocrit, fardat moral al societății nu pentru a valida devianțele humbertiene, ci pentru a face sesizabilă o sensibilitate care ne poartă cu ea dincolo de clișee și norme către un nou orizont, care este înainte de toate unul al romanului. Există în acest roman nu doar o scenă a transfigurării pe care forța iubirii o realizează, așa cum există acest mister pe care ni-l relevă o ființă la fel de stranie, de singulară, de izolată în universul ei, Humbert Humbert.

În fond, lumea așa cum o vede Humbert Humbert ca lume a Lolitei este cea pe care o explorează romancierul și această lume este extraordinar de bogată în sugestii, în senzații, în imagini și într-un mod paradoxal inocentă. Și perversă fără s-o știe.

preluare de pe libraria bookia.ro

Un comentariu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *