dedicat mamei mele, Mihaela Stanomir Patria pe care Vladimir Nabokov o locuieşte până la capătul zilelor sale, în exil, este limba rusă. Şi poate că geniul cu care Nabokov a remodelat o altă limbă, cea engleză, se datorează acestei dragoste care nu trece şi care îl urmăreşte, ca un spectru: […]
Înainte de a fi romancierul celebru, acuzat de atentat la morala publică după publicarea extravagantei “ Lolita”, Vladimir Nabokov este, în Statele Unite, un alt profesor Pnin ,căutând, în lumea nouă, portul în care să-şi adăpostească existenţa. Asemeni atâtor altora dintre contemporanii săi exilaţi, Nabokov este în afara şi înlăuntrul […]
Descoperirea literaturii lui Nabokov este unul dintre acele momente în care viaţa spiritului se schimbă. Atingerea textelor sale produce un efect dificil de aproximat în cuvinte: o revelaţie ce modifică percepţia asupra realităţii ,dându-i acesteia din urmă claritatea de aripă de flutur a paginilor lui Nabokov însuşi. Ficţiunea sa este […]
Am nevoie să scriu. N-am ce face; și uneori nu mai știu cum se face. Cum, când, și din nou cum, când? Cum să opresc ciocanul care-mi fărâmițează timpul, cum să întorc clepsidra la orizontală? Caut într-o carte încă nepublicată, un volum care reunește toate scrisorile lui Nabokov către Vera, […]
“Ada sau ardoarea. O cronică de familie” este unul dintre acele romane care îşi obligă cititorul la o opţiune tranşantă. Între îmbrăţisarea ( cvasi -erotică) a ficţiunii şi respingerea ei brutală, nu poate exista o cale de mijloc a moderaţiei. Uriaş, labirintic, bizar, excentric şi baroc, textul lui Nabokov, apărut […]
“ Priveşte-i pe arlechini”este ultimul suspin al lui Nabokov, un text în care obsesiile fondatoare ale operei sale revin, spre a-l mai bântui încă o dată. De la exil şi identitatea fracturată a intelectualului până la demonul parodic care îi locuieşte ficţiunile, totul este prins aici, ca într-o magnifică, barocă […]
Dincolo de poem şi dincoace de roman, ” Foc palid” reconfirmă, la 1962, că una dintre virtuţile centrale ale geniului nabokovian este capacitatea de invenţie, de dedublare şi de alunecare, ironică, prin vârstele literaturii. Subtilitatea arhitecturală a acestui text care iese din canoane şi din reguli este maniera prin care […]
O dată cu “ Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight”, metamorfoza lui Nabokov este pe cale de a fi completă. Romanul din 1941 marchează intrarea lui definitivă în spaţiul lingvistic care îi va acorda infamanta sa celebritate, prin scandalul “ Lolitei”. Emigrantul care scrie la Paris, în deplină sarăcie, primul […]
“Rege, damă, valet” este un alt exerciţiu ficţional al berlinezului Nabokov. De aceasta dată, mediul exilului este abandonat in favoarea unui decor cât se poate de burghez. Ceea ce se păstrează este capacitatea lui Nabokov de a jongla pe claviatura ironiei, sarcasmului şi a cruzimii. Sarja parodică se alimentează din […]
“Lolita “ este o carte la fel de excentrică, bizară şi deconcertantă ca şi autorul ei, acel Vladimir Sirin ce abandonează limba rusă şi emigraţia europeană spre a adopta cariera universitară americană, cu distanţă ironică. Ca şi autorul ei, acest exilat rus ce refuză revoluţiile şi angajarea, în numele unui […]
