În camera mea, m-am aşezat la marginea patului, în faţa ferestrei. Pusesem sticla de apă minerală pe jos şi tableta de ciocolată pe pat. Am deschis una din cutiile pe care mi le dăduse farmacista,
şi-am deşertat o parte din conţinutul ei în palmă. Comprimate mici albe. Le-am pus în gură şi
le-am înghiţit bând o duşcă de la gâtul sticlei. După aceea am ronţăit o bucată de ciocolată. Apoi am luat-o de la început de câteva ori. Trecea mai uşor cu ciocolata.
PATRICK MODIANO
Micuţa Bijou
Traducere din franceză de
DAN RĂDULESCU
Colecţia „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu
Humanitas Fiction, 2014
*
La început, nu ştiam unde mă aflu. Pereţi albi şi o lumină electrică. Eram lungită pe un pat care
nu era cel din Rue Coustou. Nu avea pernă. Capul meu stătea la orizontală, pe cearşaf. O infirmieră brunetă a venit să-mi aducă un iaurt. L-a aşezat la o oarecare distanţă, dincolo de capul
meu, pe cearşaf. Stătea în picioare, observându-mă. I-am zis:
— Nu pot să-l apuc.
Ea mi-a zis:
— Descurcă-te. Trebuie să faci un efort.
A plecat. Am izbucnit în plâns.
Eram într-o cuşcă mare de sticlă. M-am uitat în jurul meu. Alte cuşti de sticlă conţineau nişte
acvarii. Fără îndoială că farmacista era cea care mă adusese acolo. Aveam întâlnire la ora 6 seara
ca să plecăm la Bar-sur-Aube. În acvarii, mi se părea că se agită nişte umbre, poate că erau peşti.
Auzeam un zgomot din ce în ce mai puternic de cascade. Fusesem prinsă în gheţuri, cu multă vre -me în urmă, şi acum se topeau cu un zgomot de apă. Mă întrebam ce puteau să fie umbrele acelea din acvarii. Mai târziu mi s-a explicat că nu mai era loc şi că fusesem pusă în sala de prunci prematuri. Am mai auzit încă mult timp foşnetul cascadelor, un semn că şi pentru mine, din ziua aceea, începea viaţa.
