Patrick Modiano, „Micuţa Bijou” (1)

Trecuseră vreo doisprezece ani de când nu mi se mai spunea „Micuţa Bijou“ şi mă găseam în
staţia de metrou Châtelet la ora de vârf. Mă aflam în mulţimea din culoarul acela nesfârşit, pe covorul rulant. O femeie purta un mantou galben. Culoarea mantoului îmi atrăsese atenţia şi o vedeam din spate, pe covorul rulant. Apoi a luat-o în lungul culoarului, acolo unde este indicat
„Direcţia Château-de-Vincennes“. Stăteam acum nemişcaţi, înghesuiţi în mijlocul scării, aşteptând deschiderea portiţelor batante. Se afla alături de mine. Atunci i-am văzut faţa. Asemănarea acestei feţe cu cea a mamei mele era atât de izbitoare încât m-am gândit că era chiar ea.

PATRICK MODIANO
Micuţa Bijou
Traducere din franceză de
DAN RĂDULESCU
Colecţia „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu
Humanitas Fiction, 2014

Îmi revenise în memorie o fotografie a mamei mele, una dintre cele câteva pe care le păstrasem. Faţa ei este luminată, ca şi cum un proiector ar fi făcut-o să răsară din noapte. Am simţit totdeauna o sfială în faţa acestei fotografii. În visele mele, era de fiecare dată o fotografie antropometrică pe care mi-o întinde cineva – un comisar de poliţie, un angajat de la morgă – ca să pot identifica această persoană. Dar rămâneam mută. Nu ştiam nimic despre ea.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *