— Văd că erai puțin mai în vârstă decât majoritatea studenților când ai intrat la Universitate. Aveai aproape douăzeci de ani, am dreptate ?
— Da, domnule, a răspuns Stoner.
— Și la vremea respectivă intenționai să urmezi programul de cursuri al facultății de agricultură ?
— Da, domnule.
Sloane s a lăsat pe spate, cu privirea în tavanul înalt, cufundat în penumbră. Brusc, a întrebat :
— Și acum ce intenții ai ?
Stoner a rămas tăcut. Era ceva la care nu se gândise. Într un final, a răspuns cu o urmă de ciudă :
— Nu știu. Nu prea m am gândit.
— Aștepți cu nerăbdare ziua când vei ieși din izolarea aces¬tor ziduri în ceea ce unii numesc lumea largă ? l a întrebat Sloane.
Stoner a zâmbit, în ciuda stânjenelii :
— Nu, domnule.
Sloane a bătut cu degetele în dosarul din fața sa.
— Din documentele de aici rezultă că provii dintr o comu¬nitate rurală. Înțeleg că părinții dumitale lucrează pământul ?
John Williams – Stoner
Traducere din limba engleză de Ariadna Ponta
Colecția „Biblioteca Polirom“ (coordonator: Bogdan-Alexandru Stănescu)
Stoner a încuviințat din cap.
— Și ai de gând să te întorci la fermă după absolvire ?
— Nu, domnule, a răspuns Stoner și hotărârea care a răsunat în vocea lui l a surprins. S a minunat singur de decizia pe care o luase brusc.
Sloane a dat din cap.
— Îmi închipui că un student bun la Litere s ar putea să descopere că a dobândit competențe nu tocmai potrivite pentru munca pământului.
— Nu mă întorc, a zis Stoner de parcă Sloane nu spusese nimic. Dar nu știu exact ce o să fac.
Și a privit mâinile și lor le a vorbit mai departe.
— Cred că încă nu conștientizez că mai e atât de puțin și se termină, că o să părăsesc Universitatea la finalul anului.
