În biblioteca Universității, se plimba printre rafturile de cărţi, printre miile de volume, inhalând ca pe o tămâie exotică miro¬sul stătut de piele, pânză și pagini care se măcinau. Uneori se oprea, scotea un volum din raft și îl ținea o clipă în palmele mari care se înfiorau la atingerea încă străină a cotorului, copertelor și paginilor care se lăsau în voia mâinilor lui. Apoi răsfoia cartea, citea câte un paragraf la întâmplare, întorcând paginile cu degete țepene, ca și cum se temea că ar fi putut rupe și distruge cu stângăcia lor ceea ce abia descoperiseră cu atâtea eforturi.
Nu avea nici un prieten și pentru prima dată în viață şi a dat seama cât e de singur. Uneori, seara, în camera lui din pod, îşi ridica ochii din cartea pe care o citea și privea spre cotloanele întunecate unde flacăra lămpii pâlpâia printre umbre. Dacă privea lung și fix, din întuneric se năștea o lumină ce lua forma imaterială a lucrurilor pe care le citea. Și atunci se simțea sus¬pendat undeva în afara timpului, la fel ca în ziua aceea, în sala de curs, când i se adresase Archer Sloane. Trecutul răsărea din întunericul în care zăcuse, iar morții reveneau la viață sub ochii lui ; trecutul și morții se împleteau în prezent cu cei vii, încât avea viziunea efemeră, dar incredibil de acută a masei în care era comprimat și din care nu exista, dar nici nu căuta, scăpare. Prin fața lui se perindau Tristan și frumoasa Isolda ; Paolo și Francesca dansau în bezna strălucitoare ; Elena și superbul Paris, cu chipuri amare, apăsate de consecinţele faptelor lor, se ridicau din neguri. Și el le stătea alături așa cum nu le ar fi putut sta niciodată colegilor lui care mergeau de la un curs la altul, care vieţuiau într o universitate mare din Columbia, Missouri, și care își duceau zilele indiferenți, într o atmosferă de Vest Mijlociu.
Într un an a învățat destulă greacă și latină cât să poată citi texte simple ; nu rareori îl ardeau ochii înroșiți de efort și de lipsa de somn. Uneori se gândea la el însuși așa cum fusese cu câțiva ani în urmă și era uluit de amintirea acelei figuri străine, pământii și pasive ca țărâna din care se ridicase. Se gândea la părinții lui și ei erau la fel de străini precum copilul pe care îl aduseseră pe lume ; simțea pentru ei o milă amestecată și o iubire îndepărtată.
John Williams – Stoner
Traducere din limba engleză de Ariadna Ponta
Colecția „Biblioteca Polirom“ (coordonator: Bogdan-Alexandru Stănescu)
