Mult mai târziu, avea să se gândească la ultimii doi ani de facultate ca la o perioadă ireală, care aparținuse altcuiva, o peri¬oadă scursă nu în ritmul regulat cu care era obișnuit, ci cu hopuri și poticneli. Secvențele se succedau și în același timp păreau izolate unele de altele, și el avea senzația că e suspendat undeva în afara timpului și că îl privește cum se scurge prin fața ochilor lui ca nişte diapozitive rulate când mai repede, când mai încet.
A devenit conștient de el însuși ca niciodată până atunci. Uneori își privea chipul în oglindă, chipul prelung cu claia de păr castaniu, uscăcios și își ducea mâinile la pomeții proemi¬nenţi ; vedea încheieturile subțiri care ieșeau o palmă de sub mânecile hainei și se întreba dacă și ceilalți îl văd la fel de ridicol cum se vedea el.
John Williams – Stoner
Traducere din limba engleză de Ariadna Ponta
Colecția „Biblioteca Polirom“ (coordonator: Bogdan-Alexandru Stănescu)
Nu avea nici un fel de planuri de viitor și nu vorbea cu nimeni despre incertitudinile lui. A continuat să muncească la soții Foote pentru masă și casă, dar nu la fel de mult ca în primii doi ani de facultate. Timp de trei ore în fiecare după-amiază și o jumătate de zi la sfârșit de săptămână se punea la dispoziția lui Jim și a Serenei Foote ; restul timpului și l păstra pentru el.
O parte din timpul ăsta şi o petrecea în cămăruța lui din pod ; dar de câte ori avea o clipă liberă, după ce se terminau cursurile și își isprăvea munca pentru gazdele lui, se întorcea la Univer¬sitate. Uneori, seara, umbla fără țintă prin curtea dreptunghiu¬lară lungă, deschisă, printre cuplurile care se plimbau vorbindu și în șoaptă ; cu toate că nu i cunoștea și nici nu intra în vorbă cu ei, simțea o afinitate faţă de oamenii aceștia. Uneori stătea în centrul curții, privind la cele cinci coloane uriașe din fața Clădirii Jesse, care țâșneau din iarba rece și se pierdeau în noapte ; aflase că doar coloanele mai rămăseseră din vechiul corp central al Universității, mistuit de foc cu mulți ani în urmă. Gri argin¬tii în lumina lunii, simple și pure, păreau să reprezinte stilul de viață pe care îl adoptase, așa cum un templu îl reprezintă pe zeul căruia îi este închinat.
