Într o zi, spre mijlocul celui de al patrulea an la Universitate, Archer Sloane l a oprit la finalul cursului și l a chemat în biroul lui să stea de vorbă.
Era iarnă și peste campus plutea o ceață joasă și umedă, tipică Vestului Mijlociu. Cu toate că era aproape de prânz, crengile subțiri ale sângerilor sclipeau de chiciură, iar firele negre de iederă care se cățărau pe coloanele impunătoare din fața Clădirii Jesse erau bordate cu cristale care licăreau irizate pe griul pietrei. Paltonul lui Stoner era deja atât de uzat, încât se hotărâse să nu l poarte la întâlnirea cu Sloane, în ciuda frigului pătrunzător. A parcurs aleea repede, tremurând, și a urcat treptele late de piatră de la intrarea în clădire.
Venit din frigul de afară, l a izbit căldura intensă din interior. Griul exterior se strecura prin ferestrele și ușile cu geam de pe ambele laturi ale coridorului, făcând dalele galbene să strălu¬cească mai puternic chiar decât lumina cenușie care cădea peste ele, iar coloanele masive de stejar și lambriurile ceruite să lucească stins din penumbra lor. Pași târșâiți răsunau pe podele, iar murmurul vocilor se pierdea în imensitatea coridorului ; siluete neclare se mișcau încet, reunindu se și despărțindu se ; iar în aerul apăsător se simţeau mirosul de vopsea de ulei de pe pereți și izul hainelor de lână ude. Stoner a urcat scara de marmură lustruită până la etajul întâi, unde era biroul lui Archer Sloane. A bătut în ușa închisă, a auzit o voce dinăuntru și a intrat.
Camera era lungă și îngustă, luminată de o singură fereastră aflată în capătul opus ușii. Rafturile încărcate de cărți se ridicau până la tavanul înalt. Lângă fereastră era înghesuit un birou și la el, pe jumătate răsucit în scaun, cu silueta profilându se întunecat în contralumină, stătea Archer Sloane.
— Domnule Stoner, a spus Sloane sec, ridicându se pe jumătate și arătând către un scaun îmbrăcat în piele din fața lui. M am uitat prin dosarul dumitale.
A tăcut și a ridicat niște documente de pe birou, privindu le cu o detaşare ironică.
— Sper că nu te deranjează curiozitatea mea.
Stoner și a umezit buzele și s a foit în scaun. A încercat să și încrucișeze palmele mari, să le facă nevăzute.
— Nu, domnule, a spus cu glas răguşit.
Sloane a încuviințat din cap.
— Bun. Observ că ai început ca student la agricultură și cândva prin anul doi ai trecut la cursurile de literatură. Așa este ?
— Da, domnule, a răspuns Stoner.
Sloane s a lăsat pe spate și a privit către pătratul de lumină care intra prin fereastra micuță de sus. Și a lipit buricele dege¬telor și s a întors spre tânărul care stătea țeapăn în fața lui.
John Williams – Stoner
Traducere din limba engleză de Ariadna Ponta
Colecția „Biblioteca Polirom“ (coordonator: Bogdan-Alexandru Stănescu)
— Scopul oficial al acestei întrevederi este să te informez că va trebui să ți modifici și în acte programul de studii, să ți anunți intenția de a renunța la cursurile inițiale și să ți declare opțiunea finală. E treabă de cinci minute la registratură. Te ocupi de asta, da ?
— Da, domnule, a răspuns Stoner.
— Dar, cum probabil ai bănuit, nu ăsta e motivul pentru care te am rugat să treci pe aici. Te superi dacă te întreb câte ceva despre planurile dumitale de viitor ?
— Nu, domnule, a spus Stoner. Și a privit mâinile, cu dege¬tele împletite strâns.
Sloane a dus mâna pe dosarul cu acte pe care îl lăsase pe birou.
