1.” Nu voi fi niciodată destul de bogat ca să trimit liliac, iarna, unei femei.”
2.Numele său real a fost Iosif Hechter. „Mihail Sebastian” nu a fost singurul său pseudonim. Un altul: Victor Mincu – acesta este, de altfel, pseudonimul care l-a ajutat să i se joace piesa „Steaua fără nume”, altfel interzisă din cauza faptului că autorul ei era evreu. S-a născut la Brăila, în 1907. A murit în mai 1945, la Bucureşti – în urma unui accident în care a fost lovit de un camion, în plinî putere creatoare, la puţine luni după ce naziştii fuseseră alungaţi din România. O alee din cimitirul în care este îngropat, Filantropia, îi poartă astăzi numele.
3. „Sunt evreii un neam orgolios? Evident… Şi totuşi niciun popor nu s-a biciuit pe sine însuşi cu mai multă sălbăticie, niciun popor nu şi-a mărturisit cu mai multă cruzime păcatele reale sau imaginare, nimeni nu s-a pândit mai aspru şi nu s-a pedepsit mai rău.” (Mihail Sebastian – Cum am devenit huligan)
4. 1996: la editura Humanitas apare, în sfîrşit, „Jurnalul” lui Mihail Sebastian. Cartea e o bombă pentru scena culturală românească.humanitas.ro: „In ciuda legendelor care circulau in jurul misteriosului jurnal inedit al lui Mihail Sebastian, putini au avut prilejul sa consulte cele noua caiete ale sale, pastrate cu sfintenie de familia scriitorului vreme de 50 de ani. De curand, urmasii lui Mihail Sebastian au incuviintat publicarea integrala a jurnalului. Apare astfel, intr-o editie ingrijita de Gabriela Omat si prefatata de Leon Volovici, nu numai una dintre cele mai captivante scrieri memorialistice ale literaturii romane moderne, dar si un extraordinar document de istorie culturala si politica a anilor ’30–’40.” & „Primele pagini din jurnalul lui Sebastian dateaza din februarie 1935. Trecuse un an de la declansarea scandalului din jurul romanului De doua mii de ani si al socantei sale prefete antisemite, semnata de Nae lonescu. Atacurilor din toate directiile scriitorul le raspunsese intr-un eseu magistral, Cum am devenit huligan, incheiat in decembrie 1934. Dar criza sa sufleteasca si de constiinta pare sa inceapa abia acum, iar insemnarile acestui adevarat „jurnal de bord“ se vor face ecoul furtunilor launtrice, ca si al celor care bantuiau, in epoca, viata politica a tarii si intreaga Europa. De aceea, in marturia complexa lasata de Sebastian se interfereaza un jurnal intim, al starilor interioare si experientelor sentimentale, un jurnal de creatie, un jurnal „evreiesc“ si, mai amplu decat toate, unul intelectual si politic.
In acesta din urma se afla adevarate revelatii portretistice, ca si „foaia de temperatura&#!47; a relatiilor scriitorului cu prietenii apropiati – Mircea Eliade, Camil Petrescu, Al.Rosetti, Petru Comarnescu, Eugen lonescu, Martha si Antoine Bibescu, C.Noica, C.Visoianu, Teodorescu-Braniste –, alaturi de scanteietoare instantanee din viata politica si culturala bucuresteana. Dupa ce consemneaza, in chip tulburator, „convertirea legionara“ a unor straluciti prieteni, jurnalul lui Sebastian devine o cronica a Bucurestilor in vreme de razboi si a dramei populatiei evreiesti din aceeasi perioada. Paginile finale, datand din decembrie 1944, inregistreaza cu aceeasi acuitate, o data cu prezenta trupelor sovietice in Bucuresti, semnele nelinistitoare ale instalarii viitoarei represiuni comuniste. E ultimul mesaj lasat de scriitor posteritatii.”
5.Despre Jurnal – „Ma grabesc sa spun […], stiind bine opera lui Sebastian, implinirile si denivelarile ei, ca acest jurnal, scris nu intotdeauna cu placere, este capodopera creatiei sale. Ba mai mult – si stiu sa-mi masor bine cuvintele –, cred ca e una din creatiile cele mai rezistente din memorialistica romaneasca…“ (Z. Ornea); „Citindu-l pe Sebastian, e peste putinta sa ramai acelasi. Problema evreiasca devine problema ta. […] Desi roman, sau poate tocmai de aceea, iti descoperi, alaturi de Sebastian, radacinile fricii dezumanizate, umilinta nimicitoare, oboseala de a lupta, dezgustul pentru inconsecventa prietenilor si solidaritatea cu victima absoluta.“ (Vasile Popovici);
„Jurnalul e devorat ca o Carte Alba si se citeaza din el frenetic ca din Catavencu. Succesul are intotdeauna tristeti inerente. Dincolo de mondenitati bine satisfacute, apar si crize de constiinta, cu iluminari, zdrobiri si manii tasnite dinspre ambele extreme pe care nici Jurnalul acesta nu le va potoli.“ (Radu Cosasu); „Exista pasiuni si pasiuni: jurnalul lui Sebastian le-a starnit pe acelea ideologice, retraite totusi cu linistea degustarii […] in fond, dimensiunea pe care Jurnalul lui Sebastian a dobandit-o in jumatatea de secol trecuta peste el este o anumita universalitate.“
(Nicolae Manolescu)
6. E un amănunt mai puţin ştiut – la 20 de ani, Mihail Sebastian a publicat, în mai multe numere din „Universul literar”, poezii. Ulterior, nici el nu a vorbit despre faptul de a fi scris poezie. Iată unul dintre aceste poeme: “Nu tu erai în seară şi în lumină, nu, / Ci amintirea numai sau poate anotimpul, / Abia te împlineşti din ceasul cånd te ştiu / Şi te destrami odată – aerian – cu timpul. / Treci între două vieţi şi clipe inegale, / Împărăţind arar şi îndoielnic peste / Acest minut incert al arătării tale / Şi nu ştiu dacă seară sau amintire este. // Creşti în cuvântul meu şi în cuvånt descreşti, / Precum un sbor nesigur descumpănind pe ape. / De ce te pierzi aici şi’n care lume eşti / În clipa când te simt departe şi aproape? (Cântec incert)
7. Fişa de la prestigiosul Yadvashem a „Jurnalului” lui Mihail Sebastian – http://www.yadvashem.org/yv/en/education/languages/romanian/educational_materials/initiatives/initiatives11.pdf
8. „Steaua fără nume” a fost ecranizată, într-o co-producţie româno-franceză (Mona, l’etoile sans nome).
9. Ce s-ar fi întîmplat dacă Mihail Sebastian nu ar fi murit la numai 38 de ani în urma teribilului accident? Romania literară a încercat un exerciţiu contrafactual într-o anchetă pe care o puteţi lectura aici – http://www.romlit.ro/mihail_sebastian_-_contemporanul_nostru_-_ipoteze_i_observri
10. Mihail Sebastian: „Când vrei să dăruieşti altuia o emoţie proprie ţie şi te slujeşti pentru asta de mijlocul ingrat al argumentului, rişti nu numai să nu izbuteşti a convinge, dar să-ţi bagatelizezi entuziasmul, spunându-l într-un chip străin lui.”
