Vezi, sufletul e un cristal

Vezi, sufletul e un cristal
Prin care fulgerã iubirea:
O clipã ea îţi pare verde
Ca fluturãrile pãdurii,
Galben-albastrã ca un far
Chemând la ţãrm pierduţii mãrii;
Dar dorul, febra-nchipuirii
Împing spre roşu aşteptarea,
Pânã rãmân sã te vegheze
Violetul, brunul nostalgiei
Dupã ce-ar fi putut sã fie…
Iar fumuriul de la urmã
Ce îţi acoperã privirea
E numai crusta crisalidei
Din care iatã izbucneşte
Izbânda zborului spre alb.

3 iulie 2014

Tags: , ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *