Ian McEwan – Operațiunea Sweet Tooth, (2)

Acuratețea verdictului a provocat un mormăit aprobator. Mie nu mi s a părut cine știe ce realizare. La urma urmei, nu existau decât șase feluri de a organiza o asemenea listă.

— Și îi cunoști personal pe vreunul dintre scriitorii ăștia ?
— Nu.
— Dar cunoști vreun scriitor, vreun editor sau pe altcineva care să aibă legătură cu domeniul ăsta ?
— Nu.
— Dar ai întâlnit vreodată un scriitor sau te ai aflat în prezența lui ?
— Nu, niciodată.
— Sau i ai scris vreunuia, cum ar veni, o scrisoare de la o admiratoare ?
— Nu.
— Ai avut prieteni la Cambridge care voiau să devină scriitori ?
M am gândit bine. La Newnham, în grupul de la Engleză, existaseră destule aspirații în sensul ăsta, dar fetele pe care le cunoșteam se mulțumiseră să facă diverse combinații ca să și găsească o slujbă respectabilă, să se mărite, să rămână gravide, să o șteargă în străinătate sau să se refugieze printre vestigiile contraculturii, într un nor de fum de marijuana.
— Nu.

no images were found

Ian McEwan – Operațiunea Sweet Tooth
Traducere din limba engleză de Dan Croitoru
©Editura Polirom, Colecția „Biblioteca Polirom“, Seria ACTUAL, 2014

Tapp și a ridicat privirea cu un aer expectativ :
— Peter ?
În sfârșit bărbatul din fotoliu și a luat mâinile de la gură și a zis :
— Peter Nutting e numele meu, fiindcă a venit vorba. Domnișoară Frome, ai auzit vreodată de o revistă, Encounter ?

Am descoperit că nasul lui Nutting era coroiat. Avea o ușoară voce de tenor – ceea ce m a surprins întru câtva. Cred că auzisem de o fițuică intitulată așa, care conținea rubrici pentru nudiști, matrimoniale, anunțuri, newslettere, dar nu băgam mâna n foc. Înainte să apuc să răspund, a continuat :
— În fine, nu contează dacă n ai auzit. E o revistă lunară cu chestii din astea intelectuale, politică, literatură, subiecte culturale de ordin general. Destul de bună, respectată, cel puțin așa era, găzduind o diversitate de opinii apreciabilă. Să zicem de la centru stânga la centru dreapta, mai ales din astea din urmă. Dar există o diferență. Spre deosebire de majoritatea revistelor de idei, se arată sceptică, dacă nu chiar ostilă, când vine vorba de comunism, mai ales de cel sovietic. A tot susținut cauze care nu mai sunt la modă – libertatea cuvântului, democrație și așa mai departe. De fapt, încă le mai susține. În plus, nu se ia prea tare de politica externă a SUA. Îți sună cunoscut ? Nu ? Acum vreo cinci sau șase ani a apărut în presă, mai întâi într o publicație obscură de peste Ocean, apoi cred că în The New York Times, informația că Encounter era finanțat de CIA. A ieșit nasol, multe acuze și proteste, diverși scriitori au făcut mare caz de libertatea de conștiință. Numele Melvin Lasky îți spune ceva ? Nici n ar trebui. CIA şi a subvenționat noțiunea elitistă de cultură încă de la finele anilor ’40. În general, lucrau prin intermediul diferitelor fundații. Ideea era să i îndepărteze pe intelectualii europeni de stânga de vederile marxiste și să valideze intelectual discursul despre lumea liberă. Prietenii noștri au aruncat cu bani grei, pe mai multe fronturi. Ai auzit vreodată de Congresul pentru Libertatea Culturală ? N are importanță. Deci așa procedează americanii și în realitate, de la afacerea Encounter încoace, totul e un mare fâs. Ori de câte ori un domn X răsare dintr o ditamai fundația de asta și oferă o sumă cu șase cifre, toată lumea începe să țipe. Însă e și un război cultural, nu doar o chestiune politică și militară, iar efortul merită. Sovieticii știu foarte bine asta și bagă bani în programele de schimburi culturale, vizite, conferințe, reprezentații ale baletului de la Bolșoi. Asta pe lângă banii cu care finanțează Uniunea Națională a Minerilor, bani alocați fondului pentru plata greviștilor ca să…

— Peter, a murmurat Tapp, hai să n o luăm iar cu minerii…
— Corect. Mulțumesc. Acum praful a început să se așeze, așa că am decis să continuăm noi, cu propria noastră strategie. Un buget modest, fără festivaluri internaționale, fără zboruri la clasa întâi, fără turnee de orchestră cu douăzeci de camioane pentru transportul instrumentelor, fără chiolhanuri. Nu ne putem permite și nici nu ne dorim. Ce avem noi de gând e ceva țintit, pe termen lung și ieftin. Și de aia ești dumneata aici. Ai întrebări până acum ?

— Nu.
— Poate ai auzit de Departamentul pentru Studiul Informațiilor din cadrul Ministerului de Externe.
Nu auzisem, dar am dat din cap.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *