Mihail Bulgakov, „Maestrul şi Margareta”, (fragment 1)

Zborul

Sunt invizibilă şi liberă ! Sunt invizibilă şi liberă !…
Zburînd pe deasupra ulicioarei ei, Margareta nimeri într alta ce o tăia pe prima în unghi drept. Străbătu într o clipă această ulicioară lungă, peti¬cită, cîrpită, cu casele într o rînă, cu uşa strîmbă a găzăriei în care petrolul se vindea cu măsura, iar insecticidul în flacoane, învăţînd cu acest pri¬lej că liberă fiind, şi invizibilă, şi, oricît de mare i ar fi plăcerea, trebuie să fie cît de cît rezonabilă. Era gata gata să se lovească mortal de un felinar vechi şi strîmb din colţul străzii, şi nu izbuti decît printr o minune să frîneze în ultima clipă. După ce l ocoli, strînse mai tare coada periei şi şi con¬tinuă zborul, mai încetinit, atentă la cablurile electrice şi la firmele care atîrnau de a curmezişul trotuarelor.
A treia ulicioară dădea direct spre Arbat. Aici, Margareta învăţă să şi conducă peria în mod magis¬¬tral, dîndu şi seama că vehiculul ei e sensibil la cea mai uşoară atingere a mîinilor şi a picioarelor şi că, zburînd deasupra oraşului, trebuie să fie cu ochii în patru şi să nu se dezlănţuie. Afară de asta, chiar pe cînd străbătea spaţiul pe deasupra primei ulicioare, şi a dat seama că trecătorii n o vedeau zburînd. Nimeni nu şi sucea capul, nimeni nu striga : „Uite, uite !“. Nimeni nu se dădea în lături speriat, nu ţipa, nu leşina ; nimeni nu izbucnea într un rîs dement.

Mihail Bulgakov
Maestrul şi Margareta
Traducere din limba rusă de Natalia Radovici
Colecţia Top 10+

Margareta zbură neauzit, foarte încet şi jos, cam la nivelul etajului al doilea. Dar, cu tot zbo¬rul lent, chiar la intrarea în Arbatul cu luminile lui orbitoare, nu şi calculă bine mişcarea şi se lovi cu umărul de un disc luminos pe care era desenată o săgeată. Accidentul ăsta o supără foc. Se dădu îndărăt pe peria ei ascultătoare, zbură în lături şi apoi, năpustindu se deodată asupra discului, îl făcu ţăndări cu coada periei. Se auzi zăngănitul cioburilor, trecătorii săriră într o parte, de undeva se desluşi un fluierat, şi Margareta, săvîrşind această năzbîtie, izbucni în hohote de rîs.

no images were found


„Pe Arbat trebuie să fiu mai prevăzătoare, îşi zise ea. Pe aici e o adevărată harababură, aşa încît te descurci greu.“ Spunînd aceasta, începu să se strecoare printre cabluri. Sub ea pluteau acoperişurile troleibuzelor, ale autobuzelor şi ale autoturismelor, în timp ce pe trotuare, după cum i se părea de sus, pluteau rîuri de şepci. Şi din ele se desprindeau pîrîiaşe, ce se vărsau în gurile de foc ale magazinelor luminate în noapte.
„O, ce talmeş balmeş ! gîndi furioasă Margareta, aici nici nu poţi să te întorci.“

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *