Acest du-te-vino al sufletului – Jurnal ilustrat 50

Nu avem tot timpul suflet, să nu ne iluzionăm. El apare, dispare, reapare, se duce şi revine, se stinge şi se reaprinde pe neaşteptate. Cărţile-şi au rolul lor, foarte important, uneori decisiv de-a dreptul, în acest du-te-vino al sufletului.

jurnal-ilustrat-50-1

Îl simt pe celălalt dacă citeşte sau nu. Uneori îmi spun: acest om n-a mai citit de câteva zile, săptămâni, luni – nimic. […] Cine ştie ce va ieşi de aici, cine ştie ce mai e în stare să facă. Nu mă refer la lecturile dictate de îndatoririle profesionale, de ambiţie, de rutină etc. Cine se limitează la ele nu-mi inspiră încredere. Dimpotrivă. Marile lecturi ne ţin sub un sever – şi dulce – control (nu-mi place cuvântul, dar n-am altul la îndemână) şi, deopotrivă, ne eliberează de orice posibil control, ne redau libertatea, libertăţile, sufletul.

(Lucian Raicu, Journal en miettes cu Eugène Ionesco, Bucureşti, Editura Litera, 1993)

jurnal-ilustrat-50-2

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *