Când m-am dus în seara aceea la dl. Maiorescu unde era „Junimea”, deja la orele 8 şi jumătate biroul era plin. Pe lângă membrii obicinuiţi ai „Junimei”, mai veniseră şi membrii care numai rar, din când în când, se arătau la şedinţele „Junimei”. Aşa, printre aceşti membri, era răposatul Ciupercescu, […]
.La fiecare banchet de aniversară a înfiinţărei societăţei „Junimea”, domnul Iacob Negruzzi avea specialitatea ca să stabilească în mod exact data întemeierei „Junimei” şi totuşi curs de vreo 14 ani nu a reuşit complect să o stabilească! De ce? Fiindcă îndată ce oratorul – bineînţeles într-un discurs umoristic – determina […]
De la începutul apariţiei Convorbirilor, fusesem un cititor asiduu. Eram în clasa a şaptea şi, prin urmare, în stare ca să judec lucrurile. Întâiul număr al Convorbirilor începuse cu un studiu critic al d-lui Maiorescu: Despre poezia română. Criteriile pe care dl. Maiorescu le dedea acolo, după care erau să […]
„I`ve changed my mind”. Şi aşa încep toate. Mai întâi, e bucuria rebeliunii. E genul de avangardă zglobie pe care ţi-o permiţi şi o trâmbiţezi într-o raclă la care ai vrea să se închine toţi, numai cât să o recunoască. E libertatea ta, unul din puţinele lucruri preţioase pe care […]
Visul fanului pur-sânge. Mitul publicației Solaris și eterna birocrație. Doi cenacliști se hotărăsc să ia fanzinul de coarne. Cum s-a născut ET doi. O machetă sfidează cartofii prăjiți. A fi sau a nu fi… multiplicat. La ce visează oare fanul sefist veritabil al anilor optzeci? Mă refer desigur la fanul […]
Atunci când reapărea în viaţa publică, la finele lui 1989,C orneliu Coposu era unul dintre acei morţi vii pe care regimul comunist sperase să îi elimine din memoria cetăţii. O lungă detenţie, distrugerea familiei sale, supravegherea Securităţii erau vămile prin care Corneliu Coposu fusese obligat să treacă. Ca şi în […]
Mă aplec şi îmi sărut operaţia de la genunchi. Încerc de fapt să mă amăgesc că mă iubesc pe mine însumi Să îmi induc forma asta de masturbare intelectuală. Un popă îmi scrie pe facebook Să nu îmi caut jumătatea, că totul e minciună Şi că fiecare om e chip […]
Poezia, această ardere care pentru unii poeţi nu se stinge decât cu propriul sânge, cu propria carne, cu propriul suflet sfârşind prin a cere totul, a fost daimonul care l-a posedat pe acest autentic optzecist. În „Postmodernismul românesc”, pasager, Mircea Cărtărescu observa ceea ce eu aş numi un complex Peter […]
Pentru mine, valoarea (fie ea și subiectivă) a unei cărți este resimțită mai ales când îmi spun, în timpul lecturii, că o voi reciti. Însă, tăvălugul „noutăților” – cu al lor necunoscut care fascinează – mă împiedică să recitesc prea multe cărți dintre cele propuse. Nu le recitesc în întregime, […]
La mulţi ani 2014! Astăzi nu mai avem vreo urgenţă supremă sau grabă să depăşim prezentul. Suntem cu toţii şi cu toate legitimi, chiar dacă mersul este schiopătat. Suntem in U.E.; suntem membri NATO! Îmi amintesc că prin anii ‘90, student fiind, discutam cu prietenii cum de este posibil să […]
