Sunt luni şi ani în viaţa unor naţiuni care le decid destinul, sunt luni şi ani din care se desprinde viitorul însuşi, cu întreg repertoriul său de alegeri şi fobii. Şi poate că ianuarie 1990 este intervalul ce ilustrează în cel mai înalt grad această capacitate de accelerare demonică a istoriei, acest potenţial de cristalizare al unui regim politic ce avea să însemne, pentru cei mai mulţi dintre noi, singura Românie pe care am cunoscut-o.
În secvenţele de imagini ale lui ianuarie 1990, prima care se impune memoriei, dincolo de vălul amnezic al uitării, este ascensiunea Frontului Salvării Naţionale. Mai mult decât un nume, Ion Iliescu, care se confundă cu România pentru un deceniu şi jumătate, Frontul Salvării Naţionale este aluatul din care se iveşte plămada monstruoasă a elitei noastre politice. Paradoxul fesenist este combinaţia, unică în spaţiul central-european, de rapacitate prădătoare, vulgaritate populistă şi ambiţii autoritare. Drumul de la organ de stat la mişcare cu vocaţia de a fi partid unic este deja făcut în ianuarie 1990. Dispariţia Partidului Comunist Român conferă fesenismului legitimitatea sa paradoxală – vehicul al revoluţiei, el este expresia continuităţii la nivelul personalului de guvernare. Statul care se clădeşte, acum, este statul în care trăim până astăzi. Iar temeliile sale sunt cele pe care le pune ceauşismul târziu.
Fesenismul este umbra care se întinde asupra acestui îndepărtat ianuarie 1990. Misiunea sa esenţială este încadrarea urii – de la nivelul fabricilor şi judeţelor până la cel al puterii executive, fesenismul reuneşte, creator, ostilitatea stalinistă faţă de pluralism şi gena ceauşistă a autarhiei. În centrul acestui edificiu ideologic se află puterea propagandei. Fesenismul descoperă şi rafinează mecanismele teleguvernării. Televiziunea de stat difuzează narcoticul ce anesteziază şi fanatizează, în egală măsură. Ziarele, conduse de nume ce au urcat în ierarhia noii Românii odată cu Ion Iliescu, de la Sergiu Andon la Octavian Ştireanu, sunt portavocele statului ce reuneşte atributele de demiurg şi de paznic înarmat al unităţii naţiunii muncitoare.
Ianuarie 1990 este luna în care această pulsiune totalitară a fesenismului alimentează primele ritualuri de linşaj. Trecutul naşterii comunismului se întoarce spre a bântui tranziţia. 29 ianuarie 1990 este defilarea de camioane şi de mase ce culminează cu încercarea de a lichida, odată pentru totdeauna, adversarii pe care regimul comunist îi încarcerase sau îi exilase. PNŢ-cd şi PNL sunt distribuite în rolurile rezervate lor, timp de decenii, acela de instrumente ale reacţiunii şi cuiburi de inamici ce visează la restaurarea moşiilor şi exploatării. Corneliu Coposu adună în jurul său vuietul animalic de ură al mulţimii isterizate: alături de el, imaculatul Petre Roman întruchipează energia luminoasă a României autentice.
Din pragul lui ianuarie 1990 se poate vedea peisajul de mai târziu al României. Violenţa şi isteria sunt fundaţia pe care se ridică arhitectura lumii noastre. Totul se scrie atunci, iar ceea ce urmează nu este decât o poveste cu final aşteptat. Fesenismul este prima cărămidă a noii Românii.
Exact despre asta e vorba . Bine , e mai usor de vorbit acum , dar … Mi-aduc aminte ca Europa Libera vorbea deja de o lovitura de palat in ultimele zile de Dec. 89 . Nu vina , ci marea greseala a dizidentilor ( sa zicem ) a fost aceea de a intra in FSN , o cursa , au dat astfel legitimitate noilor structuri . Apoi , Ianuarie 90 a reprezentat turnura definitiva , prima caramida si pacatul originar , totodata . Probabil ca intelectualii dizidenti cunoscuti nu ar fi reusit oricum , dar ar fi alcatuit un bloc puternic si coerent care s-ar fi impus pina la urma . In schimb , partidele de azi sint doar puii Fsn-ului , chiar si acelea istorice au fost infectate si destructurate ( isi mai aminteste cineva de Ciorbea ? ). Atunci ¨ne-a lipsit un Havel¨ , o minte lucida si practica , un om care sa coaguleze opozitia civica . Romania a fost fracturata si traumatizata aproape iremediabil in acel indepartat 90 . Citind presa din acele zile teribile poti costata ce confuzie era si printre intelectualii din D. S. , de ex. , intr-un art. din 22 cineva ( nu dau numele ) il certa efectiv pe Corneliu Coposu pe motiv ca nu se dezisese de alianta cu legionarii si ca ar fi dorit un fel de restauratie a politicii taraniste interbelice ! p.s. Pe de alta parte , trebuie sa mentionam consecventa remarcabila a altor intelectuali , intre care in primul rind dl. Liiceanu .
” Imaculatul” Petre Roman poate fi vizionat pe postul TV Antena 3 si reprezinta materializarea in direct a vorbei romanesti: „ce a fost si ce a ajuns”. Se spune ca oamenii se desteapta cu trecerea anilor. Dar mai sunt si exceptii.
Fesenismul a fost caramida politica a „noii Romanii”, iar programul economic al FDSN stabilit la „plenara” sa din 27-28 iunie 1992, a fost „caramida economica” a statului de „democratie muncitoreasca, cu baza economica prin intreprinderi de stat, aparata contra dreptei(capitaliste), cu detasamentele minerilor”.El a spus NU! privatizarii prin terapia de soc (ca in Polonia), punind la dispozitia baietlor destepti, bancile si economia, pentru devalizare si capusare.
Aceasta constructie „peronista”, potrivita (eventual) anilor 80, nu poate fi demolata prin simple proteste fara strategie si proiecte de schimbare, pe bloguri si saituri, trebuind initiativa a „50 de spartani”, intelectuali si oameni de afaceri, care sa construiasca si impuna un PROIECT de schimbare, politica si economica.Proiectul exista, urmind sa vi-l comunic pe E-mailul dvs. de pe NET(daca mai este activ).Daca nu va parvine proiectul promis, va rog respectuos, sa-mi comunicati un E-mail actual, la: Caliman.eugen@yahoo.com.
cu stima,
Caliman Eugen tel. 0761196940
analist de provincie