Cei treizeci de ani de postcomunism ai României stau sub semnul anului 1990: lunile de atunci au modelat viitorul care a devenit prezentul în care suntem prizonieri. Personajele şi faptele de atunci pot să pară istorie, dar semnele lor sunt înscrise în corpul societăţii noastre, imposibil de şters, imposibil de […]
Puţine date sunt mai încărcate simbolic decât ziua de 20 mai 1990. După treizeci de ani, alegerile parlamentare şi prezidenţiale de atunci rămân temelia arhitecturii României contemporane. Dincolo de mutaţii, dincolo de cariere individuale şi de schimbări geopolitice, fesenismul, triumfător atunci, supravietuieşte, una cu statul cu care se confundă şi […]
La 104 de la naştere, Corneliu Coposu este un îndreptar. Silueta lui se profilează sub semnul exemplarităţii. În anii în care Ion Iliescu a fost plebiscitat de români, Corneliu Coposu a fost agresat, denunţat, diabolizat. Ura s-a revărsat, ca un val imposibil de oprit. Asemeni Doinei Cornea sau lui Ion […]
Mărturisesc că, deși bogată în tot felul de trimiteri în diverse direcții vădite sonor în relațiile cotidiene de dimensiuni minore sau de masă, categoria sudalmei românești și contestației vocale ne mai poate face surprize, motiv pentru care, neauzind-o încă, formula din titlu nu am pus-o între ghilimele; s-ar zice că […]
Vremurile în care masele se supărau tare dacă erau minţite s-au risipit ca un fum. Sunt bune doar pentru cartea de istorie (vezi răscoala lui Spartacus, revoluţia franceză, altele). Dar în zilele noastre, minciunica pare să se fi integrat atât de bine tabieturilor cotidiene încât nu mai deranjează pe nimeni. […]
O frază atribuită unuia dintre marii poeţi ruşi ai secolului trecut, Osip Mandelştam, spune că numai în Rusia poezia este respectată cu adevărat, fiindcă aici poţi fi ucis pentru ea. Afirmaţia lui Mandelştam a fost considerată premonitorie, fiindcă poetul însuşi a murit în 1938, după ce fusese arestat şi condamnat […]
Cătălin Avramescu este, dincolo de orice dubiu, unul dintre gînditorii politici de mare anvergură pe care îi are România. Nu are, de altfel, foarte mulţi cu adevărat competitivi – iar dintre aceştia, Cătălin Avramescu este cu adevărat redutabil. El este, o pot confirma generaţiile de studenţi care au fost la […]
Zilele trecute, presa a dezvăluit un fapt cutremurător: în vreme ce un domn ministru dădea socoteală unor comisii ale Parlamentului, nişte parlamentari pezevenghi, cităm, „i-au arătat semne obscene“. Obişnuit mai degrabă cu expresia „a face semne obscene“, m-am lăsat copleşit pentru o clipă de imaginea înfricoşătoare a unui grup de […]
Peste numai două zile, românii vor alege un nou Parlament. Marasmul şi confuzia etică au dominat această campanie. Democraţia este, pentru mulţi, doar arhitectura strâmbă ce ascunde corupţia şi lăcomia. Politica este un demers ce murdăreşte şi condamnă la mediocritate. În România, ca şi aiurea, democraţia este interogată, decredibilizată,acuzată, abandonată. […]
„Adevărul este că nu ştim exact care sunt condiţiile generale în care un stat devine democratic sau menţine acest fel de regim. Există diverse teorii. Una dintre acestea scoate în evidenţă rolul bunăstării materiale. O democraţie săracă lipită pământului este greu de imaginat. Alte teorii subliniază rolul culturii politice din […]
