The Grandmaster

Cel mai recent film al lui Wong Kar Wai, spre deosebire de celelalte filme despre viaţa marelui maestru, este mai puţin despre Yip Man şi mai mult despre artele marţiale, filozofia şi evoluţia lor. Despre ce înseamnă să fii un artist al acestora în una dintre cele mai tulburi perioade ale istoriei Chinei şi mondiale: ultimii ani ai monarhiei, tranziţia spre republică, războaiele chino-japoneze, războiul civil chinez. Filmul prezintă apogeul şi declinul şcolilor de arte marţiale din China şi ale caselor fondatoare pe fundalul turbulent al unei epoci marcate de violenţă, de traume naţionale şi personale.

Yip Man s-a născut în Guangdong, fiind un descendent al clanului Yip care avusese reşedinţa în satul Peide, dominând în trecut întreaga regiune Foshan. A început să înveţe artele marţiale la vârsta de 7 ani de la profesorul Chan Wah Shun, practicant al stilului Wing Chun. A fost căsătorit cu Cheung Wing Sing, o descendentă a fostului ministru de afaceri externe al Qing, Zhang Yinhuan.

Plot

Yip Man duce o existenţa calmă şi liniştită alături de soţia sa, în vremurile când pacea predomina şi vieţile oamenilor erau încă fericite. Averea clanului Yip îi asigurase o viaţă îndestulătoare şi fără griji, dându-i timp pentru a practica singura sa mare pasiune: artele marţiale. Pavilionul de aur, unul dintre bordelurile din Guangzhou, pe lângă clienţii obişnuiţi era locul tradiţional de întâlnire al multor experţi în arte marţiale. Camarazii de kung-fu ai lui Yip Man nu faceau excepţie. Viaţa paşnică a comunităţii este ameninţată de venirea lui Gong Yutian, marele maestru din nordul Chinei, preşedinte al Asociaţiei Artiştilor Marţiali Chinezi, care anunţă retragerea sa şi numirea lui Ma San ca moştenitor al său în nord. În acelaşi timp el doreşte să aleagă un continuator al muncii sale în sud. Cineva care să aibă mai întâi aprobarea şcolilor sudice şi pe care îl va înfrunta personal. În vreme ce maeştrii locali deliberează, soseşte Gong Er, fiica lui Yutian, care încearcă să-şi convingă tatăl să renunţe la luptă considerându­-i pe toţi posibilii pretendenţi nedemni. În cele din urmă Yip Man este ales ca reprezentant al sudului şi, înainte de confruntarea cu Yutian, este testat de câţiva dintre maeştrii sudului cărora le face faţă cu uşurinţă şi le mulţumeşte pentru învăţăminte. Considerându-l prea nestăpânit şi violent Yutian îl izgoneşte pe Ma San spunându-i să se întoarcă peste 10 ani cu un nume nou. Confruntarea dintre Yutian şi Yip Man se dovedeşte un schimb de idei filozofice în urma cărora Yip Man este declarat învingător şi succesor al lui Yutian în sud. Gong Er decide să recâştige onoarea familiei sale provocându-l pe Yip Man la luptă. Regula confruntării este ca Yip Man să nu spargă nimic din decor, dacă o va face urmând să fie declarat învins. Are loc o luptă foare pasională, în care cei doi par mai degrabă să poarte un dialog fără cuvinte, ca cel dintr-un dans, în urma căruia Yip Man se recunoaşte învins atunci când despică una dintre scări.

Cei doi se despart, vizibil marcaţi de intensitatea emoţională a confruntării, şi iniţiază o corespondenţă plină de patimă.Yip Man chiar hotărăşte să se mute împreună cu familia în nord dar izbucnirea celui de-al doilea război chino­-japonez îi zădărniceşte planurile. În timpul războiului cade în dizgraţie, îşi pierde toată averea, iar cele două fiice ale sale mor în Marea Foame. Ma San, devenit între timp hanjian, se întoarce la casa bătrânului Yutian. Este din nou respins iar în lupta care urmează îşi ucide maestrul. Gong Er se întoarce şi ea acasă şi îi înfruntă pe bătrânii casei acuzându-i că şi-au uitat maestrul. Aceştia o sfătuiesc să îndeplinească însă ultima dorinţă a tatălui său care şi-a dorit să fie fericită şi nu să caute răzbunare. Gong Er refuză şi face jurământ să nu se căsătorească şi să nu aibă copii pentru a alege calea răzbunării. Într-o ceremonie grandioasă Yutian este condus pe ultimul drum iar delegaţia trimisă de Ma San pentru a-şi aduce omagiile este refuzată nelăsând loc pentru niciun compromis.

Între timp Yip Man se mută la Hong Kong în speranţa de a deveni un profesor de arte marţiale. După ce îşi învinge în luptă concurenţa locală capătă reputaţie şi îşi înfiinţează propria şcoală. În 1950, de anul nou chinezesc se reîntâlneşte cu Gong Er cerând o revanşă pentru lupta pierdută cu ea la Pavilionul de aur, dar aceasta refuză. Procedează la fel şi cu sugestia de a reface şcoala familiei Gong. Un flashback ne-o arată pe Gong Er acum 10 ani, tot de anul nou, într-o bătălie pe viaţă şi pe moarte cu Ma San, având ca loc de desfăşurare o gară de tren. După o luptă dură Gong Er îl ucide pe Ma San redobândind onoarea familiei dar este şi ea grav rănită pierzându-şi astfel dorinţa de a continua practicarea artelor marţiale.

Urmează apoi un flash-forward în 1960, când Yip Man şi Gong Er se întâlnesc pentru ultima dată. Gong Er îşi mărturiseşte iubirea pentru el şi regretul de a nu fi petrecut mai mult timp împreună, dar totodată şi bucuria că l-a cunoscut în cea mai fericită perioadă a vieţii. Cei doi se despart din nou şi, după câţiva ani, omul de încredere al familiei Gong îl anunţă pe Yip Man de moartea lui Gong Er. Totodată îi dezvăluie ultimele cuvinte ale lui Gong Er: Doamna a spus că vă cunoşteaţi de jumătate de viaţă. Dar de fapt, nu o ştiai, şi nici ea nu te ştia. Dacă o să vezi asta o vei înţelege..  Într-o cutie aurie de metal Yip Man primeşte ultima amintire de la Gong Er, cenuşa unui smoc de păr pe care şi-l tăiase în ziua când făcuse jurământul de a-şi răzbuna tatăl.

Filmul se încheie cu imagini din şcoala lui Yip Man din Hong Kong în timp ce se face referire la esenţa învăţăturilor sale: artele marţiale sunt universale şi oricine ar trebui să aibă posibilitatea să le înveţe. Este amintit indirect şi cel mai celebru student al lui Yip Man: Bruce Lee.

Tehnică şi semnificaţii

Pelicula, ca şi alte filme ale lui Wong Kar Wai, duce în subtextul său o poveste de dragoste. O dragoste imposibilă marcată de iremediabil. Cuvintele lui Yip Man din film: ”Când am păşit prima dată înainte am crezut greşit că va veni o zi când mă voi întoarce. Nu m-am gândit niciodată că va fi ultima dată.” exprimă perfect ireversibilitatea tragică a vieţii. Sentiment formulat la fel de plastic de Cioran. Din lumi atât de diferite cei doi spun de fapt acelaşi lucru: ”Ce amâni, amâni pentru totdeauna!”. Iar soarta i-a făcut pe Yip Man şi Gong Er să amâne. E folosită şi ancora emoţională, un procedeu foarte drag lui Wong Kar Wai: în acest caz e nasturele de la haina pe care Yip Man o cumpărase pentru mutarea în nord. Acel nasture reprezintă legătură ultimă cu Gong Er, când toate celelalte legături se vor fi rupt.

Unul dintre simbolurile importante, atât în film, cât şi în artele marţiale e apa. Cele mai frumoase scene de luptă se desfăşoară pe ploi torenţiale cu apă de jur împrejur. Semnificaţia sa în artele marţiale e rezumată foarte bine de Bruce Lee:

Goleşte-ţi mintea, fii fără formă, fără model, ca apa. Acum, dacă pui apa într-un pahar, apa devine paharul; dacă pui apa într-o sticlă, apa devine sticla; dacă pui apa într-un ceainic, apa devine ceainicul. Acum, apa poate curge sau se poate sfărâma. Fii apă, prietenul meu!

În film apa reprezintă schimbarea permanentă, curgerea continuă, evoluţia. Yip Man rămâne într-o lume a schimbării unde continuă să îşi perfecţioneze arta şi înţelegerea lumii în timp ce Gong Er se întoarce în nordul apei îngheţate şi al zăpezii unde încremeneşte într-un trecut bântuit de asasinarea tatălui său, aşa cum ea însăşi mărturiseşte spre final: Am decis să rămân în timpul meu.. Apa în stare lichidă reflectă lumea şi pe tine, e mereu în mişcare, în timp ce gheaţa e mată şi imobilă.

Camera folosită de Wong Kar Wai e una sentimentală şi subiectivă, distorsionând realitatea pentru a reflecta stările şi trăirile personajelor: câteodată clandestină, asemenea unui străin, furişându-se lent prin spatele unui stâlp, al unor frunze sau al personajelor, privind neştiută, secretă, alteori dinamică şi indiscretă, senzuală sau nostalgică. Efectele sunt la fel de diverse: imaginea apare blurată când sentimentele sunt incerte, unduitoare şi umedă ca lacrimile ce se scurg dintr-un obraz de zăpadă, pătrunzătoare şi hiper detaliată în scenele de luptă. De fiecare dată când începe muzica, filmul îşi modifică ritmul şi intensitatea. Prin acea încetinire deliberată a cadrelor, însoţită de acorduri care te răscolesc, Wong Kar Wai manipulează percepţia timpului, tempoul scade, oferind răgaz pentru detalii care altfel ar fi pierdute în viteza acţiunii.

Wong Kar Wai a înţeles perfect efectul dramatic pe care îl creează difracţia luminii. Tehnica sa expresionistă foloseşte des această proprietate a luminii care privită din spatele a ceva pare să creeze o aură în jurul contururilor. Creează, deasemenea, o senzaţie de adâncime a scenei, de tridimensional. Din acest motiv camera sa preferă să stea aproape de obstacole, deseori e obturată de diverse obiecte sau oameni, tocmai pentru a maximiza acest efect vizual. Lucrurile din imediata apropiere apar blurate, tremurătoare şi emanând lumină, în timp ce camera se focalizează pe planul îndepărtat. Lumina nu e doar una exterioară ci şi interioară:

Pe viitor când vei intra în cerc sper că vei fi ca şi mine, bazându-te pe onoarea ta să aprinzi lumina. Dacă ştii cum să porţi asta în minte, se va reflecta asupra ta. Unde există o lumină, acolo vor exista şi oameni.

Vizual, filmul e sublim. Poate în unele momente manierist, dar poartă fără îndoială marca unui mare regizor. Un element distinctiv la Wong Kar Wai e fumul. Cred că nici un alt regizor nu a filmat atât de bine fumul. Volutele, rotocoalele, spiralele acestuia în timp ce pluteşte şi se destramă creează nişte imagini incomparabile. Scenele memorabile, care ţi se cuibăresc în minte pentru multă vreme, sunt numeroase. Ca să dau doar câteva exemple: cea în care Yip Man şi Gong Er se despart după prima lor întâlnire, totul fiind surprins ca o reflexie în apa din jurul porţilor metalice ale oraşului sau reîntâlnirea lor, în noapte, pe strada pustie, unde doar un câine rezistă ca un memento al vremurilor când clădirile, acum dărăpănate, vuiau de lume şi de cântece, iar străzile de viaţă; nu mai vorbesc de cele de luptă.

Ce n-am înţeles a fost rolul pe care l-a avut Yixiantian, un alt profesor de arte marţiale. Personal mie mi s-a părut că nu era necesar. Un alt punct negativ ar fi cronologia care e destul de alambicată şi poate crea confuzie pe alocuri. Există momente când povestea pare că se împiedică.

Cu toate astea e un film pe care l-aş revedea şi pe care îl recomand.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *