Adevăratul optimism nu se poate întemeia, niciodată, pe orbire. El nu este şi nu poate fi expresia stupidă a unei voinţe de a ignora răul care se adună în jurul nostru, copleşindu-ne cu miasma sa otrăvitoare. El nu poate fi o prelungire a laşităţii, impingându-ne la abdicare, tăcere şi conformism maculant. Optimismul este, în ceea ce are mai autentic şi nobil, voinţa de a duce mai departe o luptă, hotărârea de a nu te pleca în faţa celor care aspiră să transforme sclavia în condiţia întregii naţiuni.
În faţa statului tiranic, prădător şi corupt, unicul reflex legitim este cel al rezistenţei paşnice şi tenace. Prin scris, prin adunări publice, prin exprimarea gândurilor noastre în spaţiul virtual, ne afirmăm, fără ambiguitate, credinţa noastră în acele principii în baza cărora se întemeiază guvernările moderne- domnia legii, pluralismul, respectul datorat cetăţenilor şi drepturilor lor. Anul 2013 a fost cel în care solidarizarea în jurul câtorva cauze publice a fost posibilă, iar vocea acestei rezistenţe încăpăţânate s-a auzit, distinct şi curajos. 2014 se va afla sub semnul aceleiaşi datorii a moderaţiei militante. Optimismul va fi, inevitabil, un optimism al luptei, al determinării şi al speranţei.
În cele din urmă,pentru fiecare dintre noi, ţinta acestui efort de durată este recăştigarea patriei noastre, patrii confiscate de o oligarhie ce simulează democraţia, spre a-şi legitima omnipotenţa şi rapacitatea. Cu fiecare asalt împotriva statului de drept, cu fiecare demolare ilegală de imobil de patrimoniu, cu fiecare avans al samavolniciei, patria noastră este mai departe de noi. Iar idealul, modest, al decenţei şi civilităţii se îndepărtează, copleşit fiind de vulgaritatea publică.
România noastră este, în cele din urmă, o Românie a cuvintelor simple şi esenţiale. Ea se întemeiază pe viziunea unui viitor curăţat de excrescenţele monstruoase de astăzi. Oricât de puţini am putea fi, oricât de firavi suntem în comparaţie cu statul atotputernic, această idee despre România trăieşte în gândurile noastre. Este aceasta o Românie a libertăţii şi demnităţii, este o Românie spre care privim, în clipele de îndoială, ca spre un far din care radiază energia patriotismului însuşi.
