Valurile Dunării – noi ştiri optimiste de la Institutul Cultural Român

Lupta împotriva rămăşiţelor burgheze şi reacţionare continuă, neabătut, la Institutul Cultural Român. După înlăturarea tututor vestigiilor elitiste de la nivel central, era firesc ca porţile instituţiei să se deschidă spre a permite valorilor naţionale să se manifeste, în fine, neîngrădit. Institutele culturale din străinătate, atât de multă vreme simple feude ale unei caste rupte de curentul creator românesc, sunt redate misiunii lor nobile, de faruri ale spiritualităţii autohtone.

Iată de ce desemnarea Mihaelei Baston-Ciobanu în poziţia de director adjunct la ICR Viena este una dintre nenumăratele veşti minunate care ne parvin de la Bucureşti. Tânără, energică, bună comunicatoare, stăpânind limba germană, dar prea modestă spre a o vorbi în public, Mihaela Baston-Ciobanu face parte din acest nou val de creativitate a cărui prezenţă se face simţită, în ultimul an.

Şi doar inamicii anti-patriotici ai României pot contesta rigoarea şi transparenţa procesului de selecţie, proces supervizat de Comisia de Cultură a Senatului României. Sub tirul de întrebări, viitorul director adjunct a probat calităţile pe care noul ICR le etalează, cu mândrie: profesionalism, echilibru şi abilităţi manageriale. Eleganţa cu care Mihaela Baston-Ciobanu a dejucat încercările duşmănoase de a i se testa cunoştinţele de limbă germană merită reţinută. Şi este firesc să fie aşa, de vreme ce nu presa va judeca reuşitele de la Viena, ci însişi aleşii naţiunii, cu înţelepciunea şi experienţa lor. Înfruntând despărţirea de soţ cu bravură, căci o căsnicie tânără trebuie să reziste testului depărtării geografice şi sufleteşti, doamna Baston-Ciobanu întruchipează virtuţile româneşti, atât de des invocate. Căci nu detaliile legate de calitatea limbii germane sau de familiaritatea cu mediul cultural vienez contează, ci devotamentul faţă de patrie, curajul de a servi România şi poporul ei. Epoca ploconirii cosmopolite a trecut.

Dincolo de piedici, Institutul Cultural Român merge mai departe pe calea edificării unei diplomaţii culturale suple şi patriotice. Iată de ce nu putem decât să salutăm, cu sinceră satisfacţie, noua numire de la Viena. Succese în activitatea viitoare şi împlinirea ambiţiosului program, spre cinstea şi înălţarea culturii naţionale!