Lecturi de vară (1)

Dintr-o deformație profesională sau personală, am ajuns să detest listele de lecturi recomandate pentru lunile toride ale verii: lecturi superficiale, sastisite, blazate; lecturi ale toropelii ca modus vivendi, surogate ineficiente ale privirii atente, învăluitoare, revelatoare. Lecturii al cărei unic scop pare să fie uciderea timpului dilatat al verii îi prefer, oricând, lectura care vertebrează, lectura lucidă, incompatibilă cu langoarea dunelor de nisip și cu poziția orizontală revendicată de șezlong. Aceasta este o pseudolistă de lectură. Dacă blestemul lunii august constă în imposibilitatea de a ne focaliza atenția asupra lucrurilor cu adevărat importante, aceste lecturi pot constitui un antidot administrat, profilactic, inevitabilei risipiri ontologice.

Tot ceea ce scrie José Ortega y Gasset se citește nu doar cu mintea, nu doar cu inima, ci ,nabokovian, cu șira spinării. „Studiile despre iubire” (1947) se înscriu între preocupările antropologului filozofiei: confruntarea asiduă și neîntreruptă cu bigotismul cultural, cu ideile prefabricate, cu doza de convenționalitate din fiecare din noi (care ne corodează autenticitatea), cu ocultarea și tabuizarea unor toposuri culturale foarte rar frecventate. Față de „Omul și mulțimea”(1957), studiu compact, omogen, aproape ermetic (nu în sensul de inaccesibilitate a sensurilor, ci în acela de etanșeitate a ideilor și de constituire a lor într-un sistem coerent și închis), eseurile despre iubire reprezintă o carte-colaj, o culegere compozită de însemnări cu caracter personal, meditații, polemici, prefețe ori conferințe radiofonice. Nexul este, firește, iubirea, înțeleasă ca emanație esențială a ființei îndrăgostite, ca flux energetic continuu (consubstanțial cu ura, însă polarizat diferit), orientat în permanență înspre obiectul alegerii nonarbitrare, de care individul rămâne atașat ca într-o „altoire metafizică”. Teoreticianul distinge, abil, între îndrăgostire și iubire, între iubire și pseudoiubire, între dragoste sexuală și instinct sexual, polemizând cu Stendhal, a cărui populară teorie a cristalizării (idealizarea ființei iubite de către îndrăgostit și corolarul destrămării iminente a țesăturii de iluzii) o ironizează și o desființează. Dacă experiențele erotice individuale sunt incomunicabile și netransferabile, iubirea ca paradigmă și forță motrice este reperabilă în istorie ca „gen literar” și, începând cu secolul al XII-lea, cel în care se manifestă plenar iubirea ca stare de vasalitate a bărbatului față de femeia-senior (senzualitatea trubadurilor), ea suferă transformări și mode care se succed până în perioada actuală, fără a fi așezate, cum ar trebui, sub lupa teoreticianului. Aceasta este și principala opoziție formulată de José Ortega y Gasset la adresa cutumelor culturale ale contemporanilor. Dezinteresului arborat de intelectualii rasați față de toposul productiv al iubirii, filozoful spaniol îi opune o metafizică a iubirii întemeiată pe experiența alterității (postulat recurent la Gasset: diferența fundamentală între sexe). Dincolo de eludabile accente antifeministe (femeia-femelă: irațională, eterică, interiorizată, pasivă etc.), tributare paradigmei istorice și convingerilor empirice, studiile despre iubire sunt ceea ce promit: o incursiune subtilă, erudită și, pe alocuri, caustică în infraistoria unui sentiment.

Cel mai greu și mai necesar totodată este să scrii despre cărțile pe care le iubești. Actul echivalează cu o expunere a nudității tale interioare, asumându-ți riscul inerent al arătării cu degetul. Cărțile care își prelungesc sensurile în noi și după terminarea lecturii pot fi cu greu descrise sau recomandate. Obstacolul este privirea scrutătoare a celuilalt, posibilitatea angoasantă ca reverberațiile lecturii să se lovească, în cazul lui, de zidul impenetrabil al înțelegerii. Cu alte cuvinte, o carte care răspunde nevoilor tale interioare nu este un panaceu, ci o cheie care poate descuia numai câteva lacăte: „La ce bun să scriu? E imposibil să-ți transmiți propriile certitudini. Foarte rar se întâmplă ca altcineva să fie atât de generos, încât să fie dispus să te înțeleagă exact (” în „Studiile despre iubire”).

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *