Ficţiuni. O plimbare în Parcul Carol (3)

Şi totuşi, merită să mergi în Parcul Carol!… După multe frământări, Mihai a decis să schimbe traseul: de la intersecţia str. Spătaru Preda cu Şos. Progresului a cotit la dreapta pe şosea, spre străzile Veseliei şi C.I Istrati (adică a mers, aparent, chiar spre gura lupului, spre acel ADP unde un om a murit devorat de câini). Din fericire, scandalul iscat după acel deces din 2011 a mai redus din pericole.

Plimbarea prin praf a fost mai lungă şi la fel de deprimantă, mai ales dacă privea spre terenul viran mărginit de zona Veseliei (sic!) şi strada Înclinată, unde poţi zări şi mirosi inclusiv câini morţi lăsaţi să putrezească şi săptămâni întregi. Romprest şi alte firme de salubritate pot invoca faptul că zona este proprietate privată, chiar neîngrădită fiind.

Peste drum, până să ajungi în paradisul verde-urban te disperă şi aspectul jalnic-cenuşiu al complexului industrial Hesper, delimitat de Şoseaua Viilor şi Parcul Carol. Ultimul obstacol îl întâmpini chiar înainte de intrarea în Parc – dinspre Gara Filaret – unde vegetaţia bogată şi înaltă ascunde o mortăciune, degajând mirosuri insuportabile. Lucrătorii salubrităţii din parc nu ajung aici. Aşa că duhoarea se păstrează şi aproape o lună.

Această zonă este şi loc de adunare pentru şoferii în devenire, alături de poliţiştii rutieri examinatori. Emoţiile, aşteptarea îndelungată a candidaţilor la şoferie şi lipsa unei toalete publice în preajmă face ca putoarea animală să se amestece şi cu mirosul de urină umană. Ca să intri în parc nevătămat olfactiv este recomandat să ai o batistă cu tine.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *