Așa da, așa nu – cazul anim’est

Eugen Șerbănescu a știut foarte bine să se înconjoare, încet-încet, de oameni servili, fideli în Consiliul de Administraţie și să-i înlăture pe cei incomozi. Anul trecut, când a fost numit un nou Consiliu de Administraţie, de exemplu, a propus înlocuirea Dianei Butoeru cu Gheorghe Chiriţă. De ce? Pentru că Diana Butoeru se împotrivea din răsputeri proiectelor dubioase susţinute de Eugen Șerbănescu și pleda în favoarea celor valoroase, dar care probabil că nu aveau niciun „interes” pentru el, așa cum e și Festivalul anim’est sau Animation Worksheep. Pe de altă parte, nu e greu de intuit că Gheorghe Chiriţă e obedientul perfect în CA – probabil că el votează exact așa cum îi cere șeful.

Consider că singurii din CA care au putere de discernământ și votează corect sunt Oana Stoenescu și Sorin Botoșeneanu. Numai că ei sunt doi, iar ceilalţi – cinci. Voturile lor nu au destulă greutate pentru a face ca lucrurile să decurgă în limitele onestităţii și ale respectului pentru valoare. Cinci voturi pentru acţiuni la limita legalităţii (ca să nu mai vorbesc de valoare!) sunt suficiente pentru a le face să obţină finanţări.

Așadar, în primul rând, trebuie schimbat Consiliul de Administraţie. Cu un Consiliu care s-a compromis în asemenea măsură nu se poate continua, chiar dacă directorul se schimbă. Ministrul Kelemen Hunor a avut ocazia să îmbunătăţească lucrurile anul trecut, odată cu numirea unui nou CA, dar nu a făcut-o – a preferat să nu se implice. După părerea mea, este de neiertat ca un ministru al culturii să se spele pe mâini, să pretindă că nu observă în ce stadiu de corupţie a ajuns conducerea aceastei instituţii, cum Consiliul de Administraţie face jocurile cele mai murdare ale unui director care pur și simplu se comportă în CNC ca pe propria feudă! Căci CNC-ul ultimilor ani asta a ajuns – un baronat al lui Eugen Șerbănescu! Imaginaţi-vă că finanţările către festivaluri de o mediocritate înfiorătoare (așa cum sunt cam jumătate din lista de festivaluri finanţate la ultima ediţie) și către altele despre care nici măcar nu avem vreun indiciu că ar fi existat măcar, ajung să domine listele de finanţări ale CNC. Ce se va întâmpla? Așa cum anim’est n-a obţinut finanţare acum, la fel pot urma alte festivaluri valoroase care nu vor mai obţine finanţări, pentru simplul motiv că organizatorii lor care „se consideră niște genii” și „au supărat pe foarte mulţi”: NEXT, One World, TIFF. Ce se va alege de festivalurile de film din România? Faceţi un mic exerciţiu de imaginaţie…

E foarte clar, din declaraţiile lui Ioan Cărmăzan pentru Filmreporter.ro, că notele se dau absolut clientelar, pe relaţii, cunoștinţe, sfori trase: „Consiliul de Administraţie votează ce vrea, când vrea el şi este o chestie subiectivă votul Consiliului de Administraţie.” Cei care „supără” nu primesc finanţare – e foarte simplu! Eugen Șerbănescu a reușit să facă din Consiliul de Administraţie o structură prin excelenţă abuzivă și coruptă, cu un mod de lucru de tip mafiot: dacă „superi”, ești executat.

Ei bine, eu nu pot să cred că Ioan Cărmăzan nu cunoaște faptul că proiectele trebuiesc punctate după un regulament care indică niște criterii de punctare și că votul NU ESTE o chestie SUBIECTIVĂ, ci una OBIECTIVĂ! Cred, dimpotrivă, că lui Ioan Cărmăzan (ca și lui Eugen Șerbănescu, Ioan Paraschiv, Gheorghe Chiriţă, Elisabeta Bostan) NU LE PASĂ de acest regulament: ei votează fie cum dictează șeful Eugen Șerbănescu, fie în conformitate cu propriile interese.

Un festival de film, ca orice produs cultural, trebuie punctat după criterii ce ţin de calitatea sa: coerenţa programelor, calitatea tehnică a proiecţiilor, calitatea artistică a filmelor, vizibilitatea pe plan local, naţional și internaţional, modul în care se articulează cu alte proiecte ale aceluiași ONG sau ale altora, acţiunile „conexe” derulate pe durata festivalului (workshopuri, expoziţii, prezentări speciale, concerte, lansări de filme sau DVD-uri) etc. Apoi, trebuie să se ţină cont și de criterii cantitative: număr de proiecţii, număr de locaţii, numărul spectatorilor, numărul invitaţilor locali și străini. Ideal ar fi să se ţină cont și de calitatea campaniei de promovare – estetica și coerenţa vizualurilor: spot, afișe, campanii publicitare. TOATE ACESTEA definesc un festival de film, iar criteriile de punctare din Regulamentul CNC ţin cont de cea mai mare parte din ele, doar că nu sunt aplicate de către cei cinci membri ai CA amintiţi mai sus.

Mai e apoi un aspect foarte important pe care l-am abordat public de mai multe ori: în ciuda faptului că i-am invitat la festival de fiecare dată, Eugen Șerbănescu și cei mai mulţi din membrii CA au ignorat complet invitaţia. La ediţia din 2011, colegii mei l-au sunat și am insistat foarte mult ca Eugen Șerbănescu să vină măcar la Gala de închidere, când urma să proiectăm filmuleţele realizate la prima ediţie a Workshopului de Animaţie, pe care asociaţia noastră l-a organizat în aprilie 2011 cu finanţare CNC. Ni se părea firesc ca Directorul CNC să vină să vadă în ce au băgat banii, ce s-a realizat la un workshop finanţat de instituţia pe care o conducea, ca să poată hotărî în cunoștinţă de cauză dacă mai finanţează alte ediţii sau nu. Eforturile noastre au fost zadarnice – Eugen Șerbănescu n-a venit. Bun, nu vreau să fiu nedrept și e corect să spun că poate chiar nu a putut veni, poate nu era în București etc. Totuși, ceea ce mi se pare intolerabil totuși e că, în șapte ani de anim’est, nu a venit NICIODATĂ NIMENI din CNC, dintre toţi cei care în mod constant consideră că anim’est-ul e un proiect de doi bani: ca să-și facă o impresie corectă despre cum arată festivalul ăsta, ca să monitorizeze etc. De ce? Tocmai pentru că nu-i interesează de fapt dacă banii se duc către un proiect de valoare sau către un rebut, ci îi interesează să acorde finanţări acolo unde au interese. E dezgustător, revoltător și flagrant!

A venit la anim’est Sorin Botoșeneanu, iar Oana Stoenescu se informează constant despre festival – adică exact cei care i-au dat note mari la recenta sesiune de finanţare.

De la AFCN vine în fiecare an cineva – nu neapărat ca să monitorizeze în mod oficial și birocratic, dar măcar ca să vadă câte un film. De la ICR vine tot timpul cineva. De la ArCuB la fel. De la ambasadele și centrele culturale străine (Olanda, Germania, SUA, Japonia, Marea Britanie, Portugalia, Cehia, Polonia, Ungaria, Franţa etc.) cu care lucrăm la fel. În toate aceste instituţii există nu neapărat oameni pasionaţi de animaţie, dar măcar curioși, oameni care trăiesc într-un mediu cultural și cărora probabil că li se pare firesc să meargă să vadă în ce bagă banii instituţiile în care lucrează sau pe care le conduc.

Programul MEDIA al UE a acordat prima dată finanţare anim’est-ului anul trecut. Ei bine, din partea lor a venit cineva să monitorizeze festivalul (iar instituţia i-a plătit transportul și cazarea, ca să nu existe vreun conflict de interese): a stat vreo patru zile, a mers la proiecţii, la prezentările speciale, la workshopuri, la proiecţiile și atelierele pentru copii, la concerte, la dineuri. A stat de vorbă cu invitaţii. Imaginaţi-vă că domnul respectiv mergea cu caieţelul și cu pixul în geantă și-și nota tot: număr de spectatori, reacţiile publicului, calitatea tehnică a proiecţiei, modul în care se făcea accesul, dacă erau probleme – absolut tot! La final ne-am întâlnit cu el (noi, organizatorii) și ne-a spus foarte deschis ce i s-a părut că e bine și ce i s-a părut că trebuie îmbunătăţit la festival. Ei bine, am fost uluit! AȘA se monitorizează un festival finanţat din bani publici, AȘA iei deciziile! CNC-ul are mult de învăţat de la instituţiile europene.

În concluzie: în primul rând trebuiesc numiţi în CA oameni care cunosc bine mediul cinematografic, au simţul valorii și al calităţii, sunt onești și corecţi și au putere de discernământ. Oameni care sunt buni profesioniști și care sunt în stare să facă diferenţa între submediocrităţi și valori.

În al doilea rând, Regulamentul CNC trebuie îmbunătăţit: trebuie să ai dreptul să contești rezultatul unui concurs (în acest moment nu ai acest drept, ceea ce e în contradicţie cu legile românești și europene). Trebuie ca CNC să renunţe la secretomania de care suferă și să transparentizeze procesul de selecţie a proiectelor. Nu văd de ce dosarele înscrise nu pot fi făcute publice… la urma urmei, CNC nu lucrează cu informaţii ce ţin de siguranţa Statului, nici nu fabrică arme nucleare, nu? Și-atunci de ce atâta mister în jurul unor dosare care se referă la niște festivaluri de film? Probabil pentru că celor mai mulţi solicitanţi de finanţări le e rușine cu propriile dosare ori au de ascuns mașinaţiuni.

Trebuie ca Ministerul Culturii să intervină și să monitorizeze acţiunile finanţate de CNC, prin experţi independenţi, care apoi să aibă un cuvânt greu de spus în punctarea proiectelor la ediţiile următoare.

CNC-ul este o instituţie aflată deja în scandaluri permanente, pe care Eugen Șerbănescu a decredibilizat-o complet, a aruncat-o într-o zonă de o trivialitate inimaginabilă. I-a pătat imaginea în modul cel mai inacceptabil – și instituţiei în sine, și multor oameni onești și corecţi care lucrează acolo. Următorul director va avea enorm de luptat pentru a repara imaginea acestei instituţii, va fi foarte greu și va lua timp. De aceea, e foarte important ca el să fie un om mai presus de orice suspiciune de corupţie, un om integru și un foarte bun profesionist. Altfel, eu nu văd niciun viitor pentru această instituţie, ci doar dezastrul complet.

Problema cu oamenii care organizează lucruri rezistente e că preferă să-și investească timpul și energia în ceva constructiv. Nimănui, din cei care se ocupă de festivaluri serioase, nu-i convine să-și abandoneze proiectele și să-și petreacă timpul prin procese și tribunale. Personal (ca mine gândind însă mulţi alţii), consider că lucrurile astea trebuie să meargă de la sine, firesc și corect. Că plătesc un impozit din salariul meu pentru ca instituţiile statului să funcţioneze! Nu sunt procesoman și nu-mi face nicio plăcere să-mi pierd timpul și energia cu așa ceva. Sper ca măcar în acest al 12-lea ceas instituţiile abilitate să facă ceva – în primul rând Ministerul Culturii, căci are toate pârghiile legale de a acţiona și a se implica. Și mai sper ca și mandatul lui Eugen Șerbănescu să ajungă în atenţia procurorilor.

Dincolo de schimbările de oameni de la vârful instituţiei, misiunea cea mai importantă a noului director va fi aceea de a defini o strategie coerentă a tot ce înseamnă cinematografie în România – de la creditele pentru filme, la coproducţii cu alte ţări, la parteneriate cu alte CNC-uri și instituţii europene (și nu numai) și până la finanţarea de festivaluri și evenimente cinematografice. CNC-ul trebuie să știe DE CE dă bani pentru un anumit festival și nu dă pentru altul. DE CE finanţează un anumit eveniment și de ce dă prioritate redusă altuia. Ce urmărește cu filmele finanţate? Să obţină premii la festivaluri, să facă public, să consolideze imaginea cinematografiei române în Europa sau în ce alte zone ale lumii… Trebuie să-și definească o listă de priorităţi, de obiective. Directorul CNC trebuie să aibă VIZIUNE! Asta e cel mai important. Din păcate, Eugen Șerbănescu n-a avut nimic din toate astea. Pe el l-a interesat un singur lucru: să rămână în funcţie cu orice preţ. Se laudă într-un mod agresiv și lamentabil cu „împlinirile” directoratului său. Dar pentru toate premiile obţinute de cineaștii români la festivaluri prestigioase el n-a avut niciun merit real. Lucrurile s-au întâmplat cam așa: Eugen Șerbănescu a avut marea șansă de a ajunge la conducerea CNC în toamna lui 2006, adică cu doar câteva luni înainte ca 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile să câștige Palme d’Or. A intuit atunci foarte bine că acesta e trendul: noii cineaști. Tot ce a făcut în continuare, a fost un joc destul de abil între finanţările date pentru filme lamentabile și celor date unor regizori care și-au dovedit valoarea. Asta pentru a încerca să nu-i supere nici pe unii, nici pe alţii. A dus un joc oarecum împăciuitor, a jucat rolul imparţialului și corectului, tocmai pentru a-și păstra scaunul. Dar despre viziune, program, obiective, strategii și coerenţă – haideţi să fim serioși! Aţi auzit vreodată la CNC aceste noţiuni?

În final, ţin să fac o precizare necesară: se vorbește mereu de un conflict între generaţii în cinematografia română, ceea ce mi se pare fals. De ce pe Lucian Pintilie nu-l contestă nimeni, deși are aproape 80 de ani? Pentru că Lucian Pintilie e un regizor incontestabil valoros! De ce sunt contestaţi regizori ca Sergiu Nicolaescu, Dan Piţa, Ioan Cărmăzan, Mircea Daneliuc, Geo Saizescu etc? Pentru că filmele lor din ultimii 25 de ani sunt niște rebuturi! De ce, pe de altă parte, sunt contestaţi regizori mai tineri precum Cătălin Saizescu, Adrian Popovici sau Marius Theodor Barna? Pentru că filme precum Milionari de weekend, Dracula the Imapler sau Dincolo de America sunt niște rebuturi, la rândul lor. Prin urmare – nu este un conflict între generaţii, ci unul între valoare și non-valoare. Atâta tot!

Un comentariu

  1. Savuros text! Dincolo de adevărurile triste pe care le conține…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *