La un moment dat a venit moment-datul: -Ce faci colonele? -A, da, a răspuns el, şi-a scos paharul din sânge, a stors nişte lacrimi şi le-a băut. -Maică Precistă, mi-am zis, nu se poate! Moment -datul a mai făcut asta o dată şi s-a scurs în ţărână. A rămas paharul […]
Scheletul pe care-i carnea noastră era din fier. Cu timpul, fierul ruginea şi rugina devenea sânge. Acum avem deja un sânge ruginiu, însă rugina îmbătrânea, ruginea şi ea, iar noi sântem sânge din rugina ruginii. Nefiindu-ne rudă directă, rugina ruginii nu mai avea nici-o ruşine faţă de noi, […]
Nu plătise demult chiria proprietarul butucului. Se căta-n piaţă doar-doar îi va cădea vreun chilipir. Proprietaru -l presa, ducea mâna la frunte, – fă ceva, zicea el, mai taie şi tu un cap- două, acolo, nu-mi mai dau copiii la şcoală, soţia şi-a pierdut dintele şi amantul – […]
Eram proaspăt angajatul poet al oraşului. Mai era unul bătrân şi cam chiorpaliu, îi ziceau Homer să nu-l confunde cu Homer, ăla vechiu. Pe mine mă plăteau ca geniu de clasa a treia, pe el de-a doua, că avea handicap şi zicea că mai are şi nişte regi în întreţinere, […]
Totul era păpădie: străzi, valsuri, confort, străzi, cânepă şi enoriaşi. Doamnele, plimbându-şi căţeii, ce păpădie vrednică de doamne erau! Până şi Monica de păpădie era o neadulteră doamnă de păpădie! Ne uitam la soare, la lună, cu ochii pârguiţi ai păpădiei în solemne duhalme. Am luat plâns în întreţinere, […]
O săgeată rătăcită din războiul cu perşii s-a înfipt la mine în masă; alta, din lupta tătarilor mi-a intrat în sertar; mai multe săgeţi de la Rovine s-au rupt în bucătărie; căderea Constantinopolului mi-a umplut masa cu săgeţi. Ce mama dracu, de la un timp săgeţile nu mai au […]
Eram la porţile Lui. Alt Dumnezeu se uita la bilete, legea căta, – Intraţi, intraţi în mine, zicea şi ne mângâia cu el însuşi vorbind unor risipe! Aveam mănuşi şi batiste din fragi, ne-am bulucit, făceam noime din ce mai ştiam despre noi ca şi litere. Am fost cai pe […]
Prin locul pe unde moartea nu trece nici noi nu ajungem. Cade paragina, iarba se leneveşte, chiar şi vitele au în foamea lor lenea. Prin locul pe unde moartea nu trece noaptea nu mai vine demult, scoate chipurile de pe monede, le dă unor vulturi, nişte mătrăşeli de-ale ei. Uscatul […]
