La un moment dat a venit moment-datul:
-Ce faci colonele?
-A, da, a răspuns el, şi-a scos paharul din sânge, a stors nişte lacrimi şi le-a băut.
-Maică Precistă, mi-am zis, nu se poate!
Moment -datul a mai făcut asta o dată şi s-a scurs în ţărână. A rămas paharul cu un aer de tâlhar în el însuşi.
După, să fie două, să fie trei minute, paharul
se da ursită, începea să ne pupe,
a luat frunţile noastre şi a zburat cu ele pe
geam. Geamul şi el.
Am aruncat uitări pe fereastră, dar
ăia care n-aveau cai
ci doar nechezat,
nu mai puteau.
Atunci,
la un moment dat,
a venit veşnicia literei of a
zilei de marţi
a lui Gustav !
