Post Tagged with: "Oana Camelia Serban"

Totdeauna vs. Niciodată. Despre Consumul Celuilalt

Totdeauna vs. Niciodată. Despre Consumul Celuilalt

În urmă cu aproape doi ani, îmi mărturiseam, într-un manuscris: „Oamenii se schimbă exact atunci când nu-i priveşti”. Din acel timp, câteva lucruri s-au schimbat. Am greşit. Cum altminteri era şi firesc. Pentru că „oamenii se schimbă exact atunci când nu-i cunoşti”. E o teză mult mai la îndemână dacă […]

Ține de magie

Ține de magie

Nu am știut niciodată cum se întâmplă că într-un singur ceas ajungi să faci ceva mai mult decât agonia unor episoade personale despre munci și zile: mi-am spus că ține de farmecul inspirației sau de lucrurile care îți stau alături ca ceea ce îți e la îndemână. S-ar putea să […]

Je suis l’humanité! Despre două lumi care au mers împreună: ludicul și demnitatea

Ca și când am fi destinați unui individualism, ni se spune că fiecare om moare singur. Dar poate e prea mult pus pe seama naturii. Căci, la fel de bine, fiecare dintre noi e primul care moare. Simpla idee a unei oridini, a succesiunii responsabile, amintește că mori pentru un […]

by · 29 ianuarie 2015 · 0 comments · Perspective, Politica
Povestea Nimănui

Povestea Nimănui

În urmă cu mulți ani, ai mei obișnuiau să mă ducă în ajun de Crăciun la cimitir, la cei doi bunici. Din pricina zăpezii, locul era foarte astrucat și liniștit; numai de Paște, moartea părea o evidență. Îmi amintesc că sunt mulți ani de atunci, pentru că e natura unei […]

by · 27 decembrie 2014 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
Caut un preşedinte îngrozit de ideea că ar putea conduce o Românie de mâna a doua. Sau de ce nu îmi doresc un Prometeu de buzunare

Caut un preşedinte îngrozit de ideea că ar putea conduce o Românie de mâna a doua. Sau de ce nu îmi doresc un Prometeu de buzunare

Atitudinea lui „sau-sau” e întotdeauna cea mai puţin confortabilă. Odată eliminat „mirosul” omului chinuit de o pluralitate de înţelesuri, jocul de-a alb şi negru e uneori degrab` vărsătoriu de sânge. Sună familiar, nu? Şi totuşi, prea puţin românesc. Cred că cel mai incomod e sentimentul de revendicare de la o […]

by · 9 noiembrie 2014 · 0 comments · Agora, Punkte punkte
Credo in Ego. Campanii cu rest

Credo in Ego. Campanii cu rest

E destul de simplu când ai de convins o singură persoană să facă sau să creadă ceva sugerat de tine cu toată puterea. Dar când ai în fața ta o mare de oameni necunoscuți, pe care nici nu îi vei vedea vreodată, chipuri bănuite de a căror existență știi și […]

by · 19 octombrie 2014 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
Personal, (despre) iertare și iubire

Personal, (despre) iertare și iubire

Cred că cea mai trufașă formă de orgoliu din toate cele existente e dată de posesie. Ne-am educat să ermetizăm personalul ca prima dovadă a unei libertăți de la sine înțeleasă, a cărei validare nu este cerută de nimeni. Și cu toate astea, suferința mea, depresia mea, iubirea mea, succesul […]

by · 13 octombrie 2014 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
O contrabandă de promisiuni pentru suflete moarte

O contrabandă de promisiuni pentru suflete moarte

Stăteam serile trecute în faţa bibliotecii, în încercarea de a regăsi o carte de suflet: obişnuiesc, din când în când, să revin asupra unor volume, fie din pasiune, fie din neînţelegere, fie din pofta de a potrivi o lectură reuşită, care altădată fusese mai palidă, cu o sumă de conjuncturi […]

by · 14 septembrie 2014 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
Cum ne-am petrecut schimbarea?

Cum ne-am petrecut schimbarea?

Ca orice dilematic al veacului ăstuia, habar nu am. Dar pot să îmi dau cu părerea. Nu prea mai ţin bine minte dacă la aşa o întrebare ar trebui să pornesc de la mine, pentru că tind să cred că nu mai semăn foarte bine cu cea de acum câţiva […]

by · 7 septembrie 2014 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
O sumă de privilegii

O sumă de privilegii

Obișnuiesc să mă gândesc puțin la mine, cel puțin retrospectiv. Ce sens ar avea să mă trec în revistă când rândurile esențiale stau de mult bătute în cuie într-o cronică de viață? Nu am ținut niciodată un jurnal, nu pentru că nu aș fi fost în stare să îl cresc […]