Cine nu ştie că obiectele sunt martorii amintirilor noastre? E interesant faptul că ne plictisim repede de un obiect nou, dar amintirea lui rămâne în noi multă vreme! A circulat la un moment dat pe Internet un montaj cu fotografii de obiecte din anii comunismului. Toţi nostalgicii (nu după comunism, […]
Undeva, pe o stradă ce doarme în lungile amieze de vară, străjuită de un soare care luminează, egal şi senin, se află ruinele celei mai frumoase grădini pe care am cunoscut-o , vreodată. Nimic nu mai aminteşte, astăzi, de vechiul ei contur. Merii au fost tăiaţi, trandafirii au fost evacuaţi […]
Langa decrepita piata Matache, o cladire pustie, fara sufletul unei case locuite, isi mentine inca pe verticala misterul. Se zvoneste ca o vor darama, daca nu cumva se va prabusi mai inainte, asa ca ma grabesc sa scriu despre ea cu certitudinea ca ii alcatuiesc un soi de epitaf zorit. […]
Nu cred că generaţia de astăzi mai învaţă la şcoală caligrafie la fel ca cei din generaţiile anterioare. Exerciţiile se făceau pe caiete liniate special şi munca de scriere „caligrafică” nu era uşoară, trebuia nu numai multă răbdare, dar şi un anumit fel de peniţe, care să diferenţieze liniile: cele […]
Cu câteva zile în urmă, înțeleptul meu copil a deschis lista întrebărilor greu de răspuns și se pare că a ales-o pe cea mai delicată dintre toate: “Mamă, ție de ce ti-e frică?” O priveam cum așteaptă curioasă și era limpede că obiectul fricii mele va trebui să fie unul […]
La graniţa dintre deceniile şapte şi opt ale secolului trecut, Visul American nu mai era chiar la prima tinereţe; îşi pierduse din vlagă, ba mai mult, funcţiona prin nostalgiile sale sau prin parodii. Îmbinând şi ironia ascuţită (pentru ratările consecvente ale Visului), şi respiratul adânc, semn al nostalgiei pentru măreţele […]
După 1989, când se căutau soluţii pentru viitorul României, mulţi și-au îndreptat nostalgic privirea înspre democraţia interbelică. Era considerată perioada unei dezvoltări organice a ţării noastre, un episod al istoriei care fusese întrerupt nefiresc şi brutal de regimul comunist. Ar fi trebuit să ne întoarcem la el şi să începem […]
Un rapel ironico-nostalgic, o „comedie” a unor tempi passati, noul roman al lui Dan Lungu Sunt o babă comunistă! (Polirom, Iaşi, 2011) realizează ceea ce puţini prozatori reuşesc, să te facă să respiri „aerul timpului”, a acelui timp care încă mai trăieşte pentru unii dintre noi în amintire, să te […]
O ştire, pe banda strâmtă cu informaţii, de sub imagini referitoare la cu totul alte lucruri, a televizorului a atras atenţia cel puţin a unui – cum să zic? vizionar? al emisiunii Într-o zi din luna aprilie, pe acel infim spaţiu în mişcare, s-a putut citi, timp de trei secunde, […]
Nici o poveste cu bunici, părinţi, nepoţi şi grădini nu ar fi întreagă fără poveştile lor- dincolo de timp, dincolo de moarte, dincolo de goana raţională a celor mari din jurul lor, câinii duc mai departe un secret al iubirii necondiţionate pe care doar ei îl ştiu cu adevărat. Şi […]
