Există o formă subtilă de uitare care nu seamănă cu amnezia, ci cu reorganizarea memoriei. Este un fenomen aparte, care funcționează asemănător algoritmilor din rețelele sociale: ceea ce nu mai este popular devine irelevant, iar ceea ce nu se mai încadrează în spațiul de atenție al prezentului dispare, pur și […]
Nostalgia este cel din urmă cer pe care îl poate zări literatura: dincolo de cuvintele şi de pauzele textului se află doar acest orizont pe care îl putem numi destin. Iar drumul spre destin este însăşi cărarea nostalgiei, de vreme ce, în cele din urmă, ne este dat să ajungem […]
Mai mult decât un capitol de istorie intelectuală, romantismul este o manieră de a imagina existenţa; posteritatea sa suntem noi, cei prinşi în reţeau de semne a erei digitale. În romantism avem oglinda ce ne proiectează, fantasmatic, propria noastră imagine, de vreme ce obsesiile şi neliniştile lor ne locuiesc şi […]
Scrisorile celor de demult se aşterneau pe pagini albe şi pe rame de ilustrate naive cu răbdarea unor zmee care se ridică pe cer: egale şi limpezi în claritatea lor modestă, ele îmblânzeau moartea şi dăruiau trecerii simplitatea de tonuri a unui amurg de octombrie. Scrisorile celor de demult traversau […]
În infernul nostru, digital şi aseptic, se intră prin uşa de metrou ce se deschide în faţa noastră,la fel cum pătrundea, cândva, în infernul milanez un anume Dino Buzzati. În infernul nostru, digital şi aseptic, flăcările şi setea de pucioasă au lăsat loc ordinii becurilor de neon: clipele ce se […]
Dedicat mamei mele, Mihaela Stanomir, cea atât de cehoviană Cehov este unul dintre cei ce nu au dorit să fie profeţi şi educatori. Cehov este unul dintre cei care nu au aderat la o estetică a angajării ideologice, în numele credinţei în inevitabilitatea progresului. Cehov este unul dintre cei care […]
Şi ne putem aduce aminte cu adevărat de fericirea care ne-a fost dată doar în anotimpul în care păşim pe solul aspru şi neindurător al singurătăţii: doar atunci, vegheaţi de soarele ce se iveşte din oceanul amniotic al iubirii pierdute, ochii noştri pot regăsi intensitatea de culori şi de parfum […]
Iar atunci când vocile şi culorile se sting, treptat, tot ceea ce mai rămâne, în inimile celor care iubesc, este urma care nu se poate şterge a paşilor de demult, asemeni unui ecou ce străbate marile camere ale copilăriei pierdute. Căci trecerea înseamnă, înainte de toate, comuniunea care se ţese, […]
Jane Hirshfield În fiecare dimineață vecinul meu iese afară Dimineața vecinul meu iese pe terasă și privește afară, în unele zile poartă o jachetă galbenă, în altele, o pelerină de ploaie, alteori, o cămașă. Casa este destul de departe Nu-i știu numele, nu-i văd bine fața. Nu l-aș […]
Despărţirea face să se nască un nou anotimp al inimii, o toamnă fără de capăt în care murmurul şi şoaptele alungă cuvintele, iar gesturile zilei trezesc din adormire gesturile zilelor care au fost. Căci oamenii orbi, oamenii mediocri, oamenii care se agaţă de vieţile lor ca de un ciot sângerând, […]
