Cei care nu mai sunt regăsesc, dincolo de moarte şi împotriva ei, acea seninătate alungată, cândva, de teama trecerii şi de angoasa sfârşitului: un anotimp al introspecţiei şi al căutărilor îi primeşte, spre a duce mai departe cărările luminate de soarele ce nu mai arde şi nu mai poate apune. […]
S-ar zice că presa noastră de azi lucrează, conlucrează cu sârg la smintirea celor care o consumă, sau n-o consumă, dar nu mai dovedesc să-i stăvilească delirurile. Cine citește ziarul Capital, sau cine se uită, fie și în viteză pe facebook, unde tema a fost dezbătută aprig, a aflat astfel […]
într-o bună zi veți afla și asta din ultima carte: “știu, deci voi muri” prea multă lumină ne-ncurcă prea mult adevăr ne face mai fragili “sîngele e la fel de sărat ca lacrima” (știam)
Ceea ce moartea ei a descătuşat în mine este această dragoste din care se naşte jurnalul pe care îl scriu. Este ca şi cum toate cuvintele care nu au fost spuse erup în acest cer al serii de februarie, este ca şi cum tot ceea ce a fost, prins în […]
Ce straniu este acest jurnal care se scrie cu faţa spre trecutul în care sunt adâncit, ca într-o placentă. Ce straniu este acest jurnal al cărui singur prezent este cel al rememorării, de parcă ceea ce mă înconjoară nu ar fi decât un abur al amintirii. Ce straniu este acest […]
Moartea este, pentru moderni, pragul pe care îl ignoră, alegând să trăiască clipa,ca şi cum fiecare zi ar fi urmată de un şir neîntrerupt de zile, ca şi cum sfârşitul nu ar fi decât un eveniment eliminat elegant din curgerea hedonistă a vieţii. Dar moartea este, pentru moderni, şi teroarea […]
Şi poate că acest doliu va dura întreaga mea viaţă, hrănit fiind de imensa, dureroasa fericire pe care am încercat-o. Şi poate că acest doliu va dura întreaga mea viaţă, de vreme ce toate cuvintele pe care le scriu au fost spuse alături de ea, mai înainte. Şi poate că […]
Dragostea de dincolo de moarte învăluie întreg universul în culoarea pastelată şi melancolică a fotografiei argintate. Tot ceea ce era strălucitor şi intens scade în putere, ca şi cum toamna fără de sfârşit în care am intrat aşterne linţoliul ei peste nuanţele lumii. Dragostea de dincolo de moarte dăruieşte fiecărei […]
Ce sunt aceste rânduri decât nişte mesaje pe care un vânt de mare le va duce spre larg? Ce sunt aceste rânduri decât nişte zmee pe care le va primi cerul, pentru a le preface în nori? Ce sunt aceste rânduri decât nişte scrisori pe care mâna mea le aşterne, […]
Dedicat mamei mele, Mihaela Stanomir Mi-am putut imagina propria mea moarte,dar niciodată moartea ei. Poate pentru că am ştiut,mereu, că o parte din mine este înspăimântată de puterea nimicului care se va ivi, din acea clipă, ca un şir întreg de ziduri de granit, un nimic intens şi imposibil de […]
